Sal’tare
Ce frumoasa este starea de adult, dupa ce te casatoresti si dupa ce apar si copiii. Parc nu se mai termina darurile si norocul si lucrurile faine. Da’ uite ca vremea trece si pentru toate lucrurile frumoase pe care mi le pregateste viitorul, trebuie sa muncim. Si „muncim” patimnd prin PIERDERI.
- Pierdem locurile in care copilaream
- Pierdem ursuletul cu care dormeam cand eram mici
- Pierdem oamenii care ne faceau sa ne simtim copii (bunici, matusi, unchi, parinti) si ne dam seama de abia acum de greutatea rolului de adult/parinte. Si e greu sa facem trecerea, pentru ca e greu sa renuntam la putinul de „rasfat” de care mai aveam parte
- Pierdem libertati. Insa ar fi mai bine ca aceste pierderi sa le consideram „renuntari”, sa le trecem prin filtrul sufltului si sa intelegem, ca asa e NATURAL. De ce sa renuntam SINGURI? Pentru ca daca le vom considera „pierderi”, vor creste in noi frustrari, care ne vor impiedica sa fim niste ADULTI MATURI si niste PARINTI GRIJULII
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns