Sal’tare. Am reusit sa imi mai incalec inca odata Mitza, doar si pentru 8 kilometri. Nu prea mult, dar satisfacator, dupa 3 luni de „lipsa”. Nu stiu daca e de vina primavara si mirosul gradinilor de dimineata, nu stiu daca e de vina traficul mai mult decat relaxat, insa tre’ sa recunosc ca mi-a placut si mi s-a facut un pic dor de zilele cand mergeam la servici cu bicla. Insa ce sa ii faci daca acum am 18 km de acasa pan’ la servici, chiar nu imi mai pot permite sa ii fac cu batranica mea Mitza.
Insa (cine stie?), poate reusesc sa imi iau un scuter, ca tot visez eu de ceva vreme cu ochii deschisi. Desi sunt ferm convins ca nu va mai fi ca si cu bicicleta. Ala face zgomot si isi face simtita prezenta. Bicicleta e ca o felina, trece pe langa tine fara sa o auzi. Daca are chef sa iti atraga atentia, scartaie ea un pic din frane sau din pinioane, daca insa nu are chef, te lasa sa visezi la cai tai verzi pe pereti si isi vede de drumul ei in continuare.
Vedeti voi cata personalizare pe capul meu? Parca vorbesc de copilul meu nu de o amarata de bicicleta. Se vede ca nu am mai bagat-o de mult in seama pe biata fata. Acu insa daca imi iau scuter eu am o problema existentiala: DACA PE BICICLETA O CHEAMA, PE SCUTERUL PE CARE O SA MI-L IAU CUM SA IL CHEME? MITZU? Nu prea cred, ca se confunda cu matzu (=pisoiul meu Luca). Deci am deja o problema. Tre’ sa ii aleg numele! Ia sa vedem voi aveti ceva idei? Dau o bere, pentru un nume misto si frums argumentat.
Azi pentru ca sunt bine dispus va las si muzici in ton cu bicicleta si biciclistii!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns