Dedicatie unui oras… Brasovul !

Sal’tare
Furtuna de ieri seara m-a prins in trafic venind din Militari catre Giulesti. Desi era de speriat potopul care se pornise si stergatoarele faceau cu greu fata valurilor de ploaie care imi bateau in parbriz, pe mine m-a apucat visarea. Da ! Mi-am adus aminte de orasul in care stateam la matusile mele, cate doua saptamani in vacanta de vara. Era pentru mine ceva ciudat, ca undeva pe la ora 2 dupa amiaza, la doua zile, daca nu chiar in fiecare zi, ploua. Tampa („dealul de straja al Brasovului”) isi punea caciula, neagra, de parca era facuta din blana de oaie din aia neagra, apoi se auzeau bubuielile aferente si incepea „show-ul”. Desi spre Targu Mures cerul era senin, potopul continua sa se reverse dinspre dinspre Valea Prahovei. Si tinea nene vreo ora sau doua. Era rece, nu calda ca asta de la campie, de ai curaj sa mergi prin ea si sa te bucuri. Vantul taios iti amintea ca aici stapan este muntele si ca el iti poate fi si aliat, dar si cel mai aprig dusman. Sigur ca in aceste momente mereu imi spuneam: DOAMNE, SPER SA NU SE SUPERE PREA TARE PE NOI DOMNU’ MUNTE, CA NICI NU STIM CAND DISPAREM ! Eeee, ce sa ii faci ganduri de copil ! Dupa ce am mai crescut si am mai invatat cate ceva, am inteles, ca il putem controla, intr-o anumita masura. Ei dar uite ca in zare, Piatra Mare a inceput sa straluceasca. E semn ca „ora de ploaie”, pe ziua de azi, s-a terminat. Uite ca si Tampa se scutura acum ca o pisica pe care a udat-o ploaia. Daca esti in Livada Postei, te sfatuiesc sa mai tii un pic umbrela deschisa, dupa ce s-a terminat ploaia, daca nu vrei sa te ude „pisica” asta care se scutura. Apoi dupa Tampa apare ca un batran cioban, cea a infruntat ploaia alaturi de mioarele lui si Postavaru. Are ceva in el de caine ciobanesc. Mare, puternic dar bland in acelasi timp ! Din cel mai nou cartier al Brasovului, Racadau, se vedea partea sudica a Tampei. Tot aici peste vreo cateva ore (apareau si ursii tomberonezi), rari ce-i drept pe vremea aceea, dar erau. Drumul vechi de coborare din Poiana, pe la Pietrele lui Solomon si prin Schei, incepe din nou sa prinda si el viata. Cartierul asta mi s-a parut mereu ca o casa de pitici. Pe o vale, de-a dreapta si de-a stanga drumului, stau bagate unele in altele, case mai mici si mai mari, acoperite toate cu tigla. E interesant sa te plimbi pe aici si iarna si vara ! Sau daca vei iesi pe la Tractorul si Rulmentul, catre Harman sau Bod, vei vedea cum dealurile, parca facute din catifea, elibereaza aburi. Aaa, ia uite ca era sa uit de Piata Sfatului si de Biserica Neagra ! Doamne si cand ajungi la Universal parca te-ai intoarce inapoi, numa’ sa nu iesi din aleea aia cu case care parca respira istorie ! Imi mai place Brasovul, pentru ca nu are chef sa se englezizeze prea tare. Prefera (sau prefera atunci) sa lase discotecile facute in vechile cinematografe, sa ramana cu numele vechi (Ex.Patria, Astra). Si probabil mai sunt multe de zis… dar eu acum mai am si treaba. Asa ca zic: „Nice memories ! Aici mi-ar placea sa locuiesc !” Dar uite ca viata nu ma lasa momentan sa fug din Bucuresti ! Dintre voi, cei care cititi ce scriu io pe aci, care mai iubiti Brasovul ? Ia dati cu pixul la comentarii sau la mine pe mail ! Lasati si voi ganduri despre minunea asta ! Andrei… 😉 KIP IN TACI

11 comentarii publicate

  1. ehee, eu am pierdut trenu odata, ultimul tren, si am stat in gara de la 10 seara pana la 4 dimineata, si plouaaa, ualeu, ce ploua. era asa frumoasa ploaia aia pe pietrele de pavaj din piata sfatului :X
    apropo, la matusile astea nu se duce si dobrescu?

  2. Brasooooooooov :X:X:X
    Am fost o sg data acolo intr’o excursie prin cls. a3a 😐
    Numai vazand pozele =p~ … imi place cum ai descris locul si atmosfera 🙂

  3. Oooo Brasovul,merg acolo pe la varu’meu.
    Daca ar fi sa ma mut in alt oras acolo as vrea sa fiu.Culmea e ca vara’miu s-a mutat acum in Bucuresti 🙂

  4. Ohooo ! Sar’mana Doinitza ! Chiar imi era dor de tine !
    Si cum ma var’tu se muta in Bucuresti ! Pacat !ai aveai si tu motiv sa ajungi pe acolo !
    Andrei… 😉

  5. Da s-a mutat aici si nici macar nu a dat un semn de viata. Lasa ca il trag eu de urechi sa se invete minte :))
    Te pup si week-end placut 🙂

  6. Salut gagico ! Nu il trage ma de urechi, leaga-l fedeles, baga-l in portbagajul masinii si du-l la Brasov, dezleaga-l cand ajungi acolo si obliga-l sa-ti fie ghid prin taote locurile misto de distractie !
    Ia zi tu ca nu e o idee mai buna asta, decat trasul de urechi !
    :d

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*