Sal’tare
Va duceti aminte probabil de cele doua reactii mai mult sau mai putin negative la adresa ideii De Ce Iubim Bucurestiul! (Cea cu Fratele vitreg si Obisnuinta cu jegul). Ei bine la vremea aceea va spuneam ca mi-as dori mai degraba sa apara un site cu De Ce Nu Iubim Bucurestiul. Sigur intre timp parerea mea s-a mai schimbat semnificativ in privinta asta si cred ca avem nevoie si de un astfel de loc, pentru ca daca nu descoperim lucrurile frumoase din oraselul acesta fain, nu mai avem pentru ce sa luptam. Ajungem intr-un final, ca invinsi fiind de problemele acestei societati si de piedicile puse de proasta gestionare a orasului, sa credem ca nu are nimic bun in el si ca mai bine ar fi ras de pe fata pamantului, decat sa sa mai existentieze in acesta „albastra stare” (licenta poetica de la Tudor Gheorghe).
Dar uite ca intre timp a aparut si ideea de care vorbeam eu atunci – De Ce Nu Iubim Bucurestiul. Si ca un om de buna credinta ce sunt, m-am bucurat cand am vazut banner-ul pe peluza de pe scuarul de la Marriot.
Insa ca un bucurestean experimentat ce sunt, am dat din ras in plans imediat! De ceee??? Pai din acelasi motiv pentru care m-am intristat si cand ma vazut azi insula de pe Lacul Morii, plina de pomi proaspat plantati, din acelasi motiv pentru care „am plans” atunci cand in zilele summit-ului s-a putut face curatenie si planta alti pomi. Mai exact „deplang” faptul ca aceste reactii nu sunt decat MASCARADE ELECTORALE ale unor disperati dupa ciolanul care sta pe scaunele de primari. Si uite ca nu sunt singurul! Piticu (catre finalul comentariilor) simte si el „iz electoral” in acest demers. Asa ca nu am de ce sa ma dau cu fundu’ de pamant de bucurie.
Si ce frumos ar fi daca am stii sa asfaltam, sa plantam copaci, sa adunam gunoaie si sa facem campanii de sensibilizare si din spirit civic, nu doar manati de interese meschine! Ma politicienii nostrii dragi, iese un „damf” din birourile vostre somptuoase, mai puternic decat cel pe care il emana gropa Glina vara! Vai de soarta si de mintea vostra scurta de pe urma!
P.S. Si daca tot am vorbit de Bucuresti, hai sa va las si cantecelul de rigoare in ton cu „tema emisiunii – Luna amara – Oras (ziceti voi ca nu se potriveste manusa cu cele discutate mai sus). Si daca e sa vorbim de clasa politica cred ca ar mai fi inca o melodie de dat. Ghici care? 😀
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Lasă un răspuns