Sal’tare
In perioada Craciunului am avut 2 saptamani de concediu si m-am bucurat din plin de ele, petrecandu-le cu familia mea cea mica si frumoasa. Si printre toate intamplarile de atunci, am gasit si un pic de timp sa scriu rapid, ce simt, in timp ce il leganam pe picioare pe Tibi sau in timp ce ma jucam cu masinutele cu Matei. Iata cum suna:
***
Dupa cum va spuneam zilele trecute, sunt in „vacanta”, ca pe vremea scolii (2 saptamani) si ma simt tot ca atunci. Miroase a mancare, facem curatenie, batem covoarele si parca simtim intr-adevar venirea acestei sarbatori.
Sigur ca acum Craciunul este muuult mai intens pentru noi, din perspectiva „mosilor” care vom fi. E o alta dimensiune a acestei sarbatori pe care o descoperim acum si de care invatam sa ne bucuram.
Si mai e ceva magic in acest Craciun. Familia noastra incepe sa capete personalitate. Seara avem cel putin un moment de tandrete impreuna toti patru si in fiecare zi ii invatam pe Matei si pe Tibi cum sa IMPARTA. Sigur ca nu ne reuseste pe deplin. Insa parinti fiind, ne-am obisnuit usor, usor, cu faptul ca mititeii invata incet si putin, dar Sigur.
Gata, va las. Fug sa bat covoarele!
***
P.S. Si le-am batut de le-a durut. :)) Va pupam dulce si mai am cateva scrieri de atunci, pe care vi le voi arata tot saptamana asta.
Andrei
KIP IN TACI
Eu nu o sa bat niciodata covoare pt ca le doare….
Da’ nu le dau tare. Doar cat sa spuna ca o ardeleanca in calduri:
Ioooi, Ioooi! Bate-ma Andrei, Bate-ma! 😀 😀 😀