„De ce trebuie sa ma culc si sa pap la ore aproape fixe!” – Jurnal de tatic ep. 45

Sal’tare
Ochii lu’ bebitza asta par sa ne intrebe de fiecare data cand il bagam la culcare sau cand il punem in scunelul in care papa. Si evident ca noi ii spunem:

Tati tre’ sa papam ca sa avem putere sa nu jucam toata ziua. Si uite ca ne pica ochisorii in gurita de somnic si ne face burtica zgomote grave de fomica!

Acu’ cat intelege din aceste rugaminti ale noastre nu stiu, insa macar el vede ca noi ii spunem ceva si ca ii dam un raspuns la eventualele sale DE CE-uri. Sigur ca la el purtarile astea sunt normale. Abia acum incepe sa decopere lumea si sa descopore ca unele activitati ii plac mai mult decat altele. de exemplu in situatia de mai sus este mereu un razboi intre DORINTA LUI DE A SE JUCA si DORINTA NOSTRA DE A-L HRANI. Problema este ca unii dintre parinti nu inteleg ca PROGRAMUL (macar partial) FIX este „cheia” cresterii si educatiei unui copil. De ce? Pentru ca in definitiv si copilul este un fel de angrenaj, care functioneaza bine daca are parte de cicluri regulate. Si nu o spun eu, ci doctorii care nu ne sfatuiesc doar pentru copii sa facem acest lucru ci si pentru noi, atunci cand vine vorba despre orele la care mancam sau despre orele de somn
Sigur ca unii se intreaba: DA’ DE CE SA NU IL LAS PE COPIL SA ISI FACA SINGUR PROGRAMUL? DE CE SA NU IL LAS SA SE CULCE CAND OBOSESTE DE JOACA SI SA PAPE CAND II ESTE FOAME?
Pentru ca atat dfe mare este dorinta lui de a descoperi lumea, incat uita sau nu vine pur si simpl la masa si la somnic. Si daca sa zicem ca e trezit la ora 8 de dimineata si lui i se face somnic si fomica pe la ora 3 sau 4. Ce facem? Pai ii dam sa pape si il bagam la somnic. Avand in vedere ca la un an sau doi copilul a stat 8 ore treaz, va dati seama ca va avea un somn agitat si probabil se va trezi pe la ora 7. Si atunci s-ar trezi cu chef de papica. Iar aceasta ar fi masa lui de dupa amiaza. Si dupa aceea hai la joaca. Va dati seama ca deja noi resimtim seara si oboseala acumulata dupa zi. Insa va trebui sa fim fresh pentru el/ea. Si probabil lui i se va face somnic si fomica pe la ora 11 sau poate 12. Si dupa care probabil a doua zi se va trezi la ora 10 si somnicul il va avea la alta ora. Si tot asa, programul lui va fi un amalgam de oare diferite si cheful lui de joaca va fi unul scazut, iar programul tau va fi unul haotic, pentru ca nu vei avea nici un fel de sistem de referinta.
Si uite ca nu sunt singurul care crede in acest deziderat – Programul zilnic al bebelusului!
P.S. Era sa uit, iata si noi poze cu mandrul nostru Mateias!
Andrei
KIP IN TACI

6 comentarii publicate

  1. Ai dreptate si vorbesc din punctul de vedere al unui tatic implicat 100% in activitatea de crestere al unui copil. Acesta trebuie sa aiba un program fix, ore de somn si de mancat bine stabilite. Dar … dar ce te faci atunci cand micutul sau micuta dupa caz iti face tie programul? Ei? Cum este sa nu poti dormi decat cateva ore pe noapte aproape doi ani si alea „ciupite” in mod aleatoriu?

  2. Te obisnuiesti cu ideea, pentru ca atunci cad spui VREM UN COPIL stii ca te asteapta niste nopti albe. Ca dintisorii si colicele nu pot fi „comandate”! 😉

  3. Lasa „obijnuitul cu ideea” 🙂 …. spun eu care nu am petrecut doar cateva nopti albe, ci multe, foarte multe! De! Asta a fost „norocul” meu.
    .-= Nicu´s last blog ..700 km prin Bulgaria =-.

  4. Ni ci la noi nu sunt putine Nicule, insa nmu ne plangem, ca dimineata cand ne zambeste uitam tot chinul de noaptea care s-a incheiat! 😉

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Durerea parintelui! – Jurnal de tatic ep. 47 | Parerile Artistului in Blogosfera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*