Sal’tare
Aud pe langa mine oameni fericiti ca vor avea un copil. Sigur ca poate e de vina si faptul ca imi doresc sa au si eu unul intr-un timp relativ scurt! In tabloul asta sunt oameni fericiti. Ei se bucura si impreuna cu ei se bucura cei din jur, insa putini dintre cei pe care ii vad sunt si pregatiti efectiv pentru acest pas. Multi dintre ei fac un copil doar pentru ca asa li se pare normal, insa nu isi pun problema macar ipotetic sa ii vada viitorul sau sa vada viitorul familiei lor. La noi ideea de PLANING FAMILIAL, e aproape inexistenta.
Nu mai zic ca putini sunt cei care isi fac analizele amanuntite ale ambilor membrii, pentru a afla daca au ceva ce ar putea influenta negativ viata „puiului” ce va veni pe urma. De cele mai multe ori doar mama face analizele standard.
Insa, hai sa ne imaginam ca e o lume ideala si ca fac toti facem cele amintite mai sus! Dar totusi o alta mica problema mai avem oameni buni. Uitam sa SARBATORIM momentul conceperii sau sa il proiectam. Adica? Pai conceptia copilului se face undeva intre cumparaturile la supermaket si o plecare intr-o delegatie sau vreun eveniment familial. Nu frate!!! Nu asa se face copilul! Daca tot v-ati hotarat sa faceti pasul asta, fugiti undeva, macar 3 zile si concepeti puiul acela intr-o stare de liniste sufleteasca. De ce? Pentru ca eu cred ca si asta influenteaza starea copilului. Plus ca e altfel sa ii spui copilului cand creste mai mare: MAI TATA, TU AI FOST CONCEPUT IN VARF DE MUNTE SAU LA MALUL MARII! Copilul simte ca a fost dorit, plus ca voi il simtiti si va simtiti altfel cand va uitati la el. Asta e parerea mea! VOI CE ZICETI?
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Corect, mai grav e cu unii oameni care fac copii pe banda rulanta ca mai apoi sa se planga ca ce greu e sa cresti 7 copii in ziua de azi. Normal ca e greu, dar nu era bine daca te gandeai inainte sa ii faci la asta? Toata lumea iubeste copii, si eu imi doresc, dar trebuie ales bine momentul conceperii lui.
shallow’s last blog post..Ce e fericirea pentru tine?
Ca drept mulţumire, şi totodată replică pentru faptul că ai semnat acea chemare a mea către tine, îţi dăruiesc acest articol, ce doresc să fie o completare pentru ceea ce ai scris tu aici!
Pe tine te-ar interesa să afli unde ai fost conceput? 🙂
Cred că e ultimul lucru de care i-aş întreba pe-ai mei…
În ce priveşte subiectul, eu nu sunt încă la vârsta la care să-mi doresc puradel, dar cumva treaba asta cu „planning-ul” mi-e antipatică. Nu zic să fie lăsată treaba la voia-ntâmplării, dar nici aşa, metodic, parcă nu merge…
Changagriel’s last blog post..Culoarea nisipului
@Shallow – nu zic ca momentul sa fie ales foarte atent, ci sa vedem macar ipotetic viitorul. Sa ne punem problema! Si de aici se rezolva multe. Daca le lasam la voia intamplarii, parca prea se aduna multe si ne da mereu „cu virgula”
@Psihologu – mersi fain de apelativul „prieten”, insa cred ca m-ai magulit. Nu snt decat un blogger caruia i-a placut faptul ca il citesti si i s-a parut normal sa iti multumesca. Mersi frumos si de articol! 😉
@Changagriel – Ba sa stii ca mie mi-au spus. Cica la cabana Poiana Secuilor. Si uite asa imi explic de ce iubesc eu muntele asa de tare! Iar cu planning-ul chiar trebuie facuta, pentru ca in societatea de azi sunt mult prea multe variabile in ecuatia crsterii unui copil. Si daca pe vremea cand eram noi mici se mai putea zice „LASA MA CRESTE EL”, azi sunt mult mai multe probleme… 😉
Ori mi-ai citit postul ori mi-ai citit postul, una din amandoua!!! De acord cu planning-ul dar nu 100%. Faci un copil cand simti ca trebuie, cand ai ce sa ii oferi, cand ii aduci intr-un mediu sanatos, cand poti sa i te dedici pentru al creste frumos. Nu?
E delicata tema si una peste alta, tu nu ai spirit matern deci nu stii cum e sa vrei un copil acummmmmmmm! Sau la fel de puternic e si cel patern?
Racutza’s last blog post..Zona crepusculara