Daca treceti prin Nashville… dati un beep, sa merg si eu!

Sal’tare
Mic fiind imi placea sa umblu prin benzile de magnetofon ale tatalui meu. De acolo v-am mai spus ca m-am indragostitr d Tudor Gheorghe si de muzica populara in general, de muzica folk si in special de ceea ce era la Cenaclul Flacara, de muzica rock a perioadei Woodstock si post-Woodstock. Insa printre toaste aceste nebunii am avut parte sa aud (rar ce-i drept) niste americani care cantau un fel de folk, mai alert. Curios din fire il intreb pe tata: CE-I ASTA? Raspunsul a venit prompt, scurt si la obiect: COUNTRY. Informatia a intrat acolo intr-unul din sertarasele creeierului si ramase latenta. Timp dupa aceea, la varsta adolescentei am aud sansa sa dau pe cablu peste un program interesant de country. Si informatia de acolo, din creieras s-a trezit. Si daca tot azi mi s-a facut chef de „country” am zis sa om pun de o emisiune la RADIO ARTISTU… cu titlu Visatorul „american”… brat la brat cu o chitara rece!
***
Incepem gandidu-ne la traditioanala lor prispsa, la un balansoar si la un caine rasa „collie”. Sigur daca ma intrebati pe mine ce reactie am avut atunmci cand am vazut la ce spun ei prispa, cu siguranta veti rade. Insa ne intoarcem la idee! Deci pe prispa, seara, apus de soare si in fata casei se vede intinderea campiei ce apartine „ranch-ului”. Iar acolo lume multa adunata. Un fel de claca romanesca, doar ca nu se munceste, ci se petrece. Si iata ca incepe prima chitara sa ne vorbeasca…

***
Daca in prima faza v-am dus pe filonul traditional si rural al contry-ului, iata ca nu ma pot abtine sa nu ma gandesc si la cel din orase. De provincie, e foarte adevarat, dar orasenesc. Barurile in care se canta seamana mereu cu acele vechi SALOON-uri din filmele western. Si mereu se intampla ca odata pe an sa se gaseasca una din fetele timide ale orasului sa vina sa cante ca debutanta si sa ajunga „fata populara” a orasului. Cica asa a fost si Norah Jones atunci cand a inceput

***
Nu dureaza mult si daca tot vorbim de America si de „country” si fugim cu gandul ma Route 66. Stiu ca pe voi va duce gandul mereu ROlling Stones… Ina ghici al ce ma gandesceu?
Va spun deseara!

Andrei… 😉
KIP IN TACI