Daca ma intrebi unde e BUCURESTIUL ala, nu o sa stiu sa iti spun unde e!

Sal’tare
De care Bucuresti vorbesc? De ala in care aveai placere sa stai, desi era pliiin ochi. De ala din perioada interbelica, in care o plimbare prin Unirii era ca si acum. Doar ca atunci nu erau numai masini, ci si carute. Pe atunci nu erau tigani care vindeau la marginea strazii, ci erau taraniicu cobilitele care veneau de departe cu carele pline de produse pentru cetatenii capitalei. Miroseau rau canalizarile, pentru ca erau proiectate subdimensionat, ca si acum.
Insa BUCURESTIUL avea stil. Chiar si cu glodul pe strada, in mahalalele pline de tigani, toate gardurile erau date cu var. Oamenii care nu erau imbracati adecvat, aveau un fel de jena sa treaca Duminica pe la sosea, cand era „parada duminicala”. La case, chiar daca costa un pic mai mult si facerea, dar si intretinerea, se punea intotdeauna un simbol, ceva artistic. Pana si stalpii aveau ceva artistic in ei. Iar ochiului care trecea pe o strada, ii facea placere sa vada un pic de arta in toate.
Vrei sa mai vezi inca acest superb Bucuresti? Vezi ca e inca viu pe Mantuleasa, pe calea Mosilor (veche), pe la Hala Traian, prin spate pe la Romana, etc. Eu trec pe acolo de cate ori mi se face dor!
P.S. Ce va a zica sa citesti un articol ca asta de la Rezistenta Urbana!
Andrei… 😉
KIP IN TACI