Sal’tare
Nu va speriati inca nu m-au incaltat caraliii, din cauza de ceva obiceiuri „preluate de la vecinii mei dragi”. E vorba doar ca de o saptamana si jumatate nu am internet la servici. Ei bine parca sunt un pic legat de maini. Sigur mi-am dat seama ca partial sunt dependent de acest mediu virtual. E o lume cu care m-am invatat si cu care imi face bine sa imi beau cafeaua dimineata. E ciudat sa nu imi mai pot bea cafeaua alaturi de „blogurile” de dimineata. E ca si cum pe vremuri i-ai fi luat lu’ unchi’miu ziarul, la care a avut mereu abonament. Omu altfel nu concepea viata. Ce daca acolo pe vremea lu Ceashca nu scria nimik, el vroia sa citeasca cotele alea umflate la grau, se invatase sa le vada fetele celor doi sinistrii pe nu stiu care santier sau in nu stiu ce tara araba. Ei bine si la mine s-a instalat o astfel de reactie reflexa. Sper ca perioada asta de „abstinenta” sa nu ma faca sauit cum e sa citesti rapid Feed Readerul si cum e sa mai aduni linkuri ca Fulgerica.
Si totusi cred ca pe de o parte e buna si o astfel de perioada (de abstinenta blogosferica) cateodata. De ce ? Pentru ca te face sa te deconectezi de la o „baza de date” cu anumite simtzaminte si cu anumite pareri, care „merg cu valul” si iti ofera tie ca blogger posibilitatea de a merge contra valului sau cu valul, dar mereu un pic deasupra (zice si io plin de incredere).
La fel iti zic si tie draga domnule cititor, ne-blogger. Daca simti ca subiectele de pe ziarele on-line sau dupa paginile citite au intrat intr-un soi de bula ciclica si parca sunt mereu aceleasi, stasi te hodina pe marginea acestui „drum informational”. Vorba unui preten:
IA FRATE UN BOLOVAN IN FUND SI VISEAZA LA NEMURIRE ! E placut dupa aceea sa revii. Odihna e un lux pe care ni-l putem permite. Trebuie doar sa vrem.
Andrei… 😉
KIP IN TACI
mda…dependenta se numeste, si o simt pe pielea mea….:)
Da stiu am aflat acu la ora 4 cand a revenit netu’. :))
=))
P.S. Clubul dependentilor de net ma saluta ! ;))