Da’ frate. Asa se face. RESPECT MAXIM!

Sal’tare
Cum v-am mai spus si alta data scriu pe acest blog de prin 2007. Si tot agitandu-ma si incercand diverse subiecte si moduri de a le aborda, am inteles ce mi se potriveste sa fac pe aici – Sa va vorbesc despre Iubire, Echilibru si Oameni frumosi. DE CE? Pentru ca doar cand vorbesc despre aceste lucruri reusesc „sa ma aprind” si sa fiu pasionat, fara nici un fel de artificii.
Iar astazi am doi oameni care scriu cu maxim respect pentru cititorii lor, doua articole care s-ar vrea „publicitare”, dar care reusesc sa fie pline de substanta.

• Primul este – Bunica mea cea sustenabilă. Amintiri dintr-o copilărie fără gunoi. Si imi place pentru ca incepe prin a „sapa” in amintiri si ma leaga pe mine citirorul de poveste intr-un mod superb, prin cateva „punti sufletesti”. Apoi aduce candoarea si naivitatea copilaresca, ca o haina moale si placuta a personajului principal. Si cand eu ma simt un fel de Peter Pan in Neverland, povestea se opreste putin si ma intreaba – AUZI MAI PETER, DA TU CE MANANCI ACOLO IN NEVERLAND? Si candoarea actiunii de mai sus parca dispare dintr-o data, insa tu nu vrei sa pleci de acolo. Asa ca incepi un joc imaginativ si te gandesti rapid cum isi procura „mister Pan” hrana si hainele. Si dupa alte cateva randuri de citit, Brad Florescu iti spune simplu – TU CHIAR ESTI PETER PAN SI IN LUMEA REALA. Asa ca nu uita jocul imaginativ de adineauri, aplica-l in rutina zilnica si probabil toti cei de langa tine vor deveni personaje pozitive asemanatoare basmelor copilariei
• Cel de-al doilea e „nebunul acela frumos de Doru Panaitescu”, caruia nu ii e frica de serpi si alte reptile, pe care ni le aduce Doru (prin intermediului aparatului sau foto) direct la noi pe retina si mai ales direct la noi in suflet. Care e textul lui care m-a dat gata? Pai acesta in care a reusit sa ii complimenteze pe cei de la Telekom, pentru implicarea in doua campanii frumoase (Robbie Williams si Deltele Europei) „dintr-un singur foc” si vorbind despre ceea ce ii place cel mai mult si in stilul sau magnific, care efectiv hipnotizeaza. Cum o face? Pasiunea reala pentru natura, detaliile si lucrurile placute ale acestor escapade in nastura si mai ales modul in care poti merge in natura, fara a o deranja nici pe ea si nici pe tine. Asta e marele sau secret. Si mai e ceva. El gaseste raportul optim intr-un parteneriat om-natura

P.S. Nu va multumiti sa cititi doar ce v-am dat eu de la Brad Florescu si Doru Panaitescu. „Sapati” mai adanc prin „cuferele” lor cu texte si va promit ca nu veti avea pareri de rau. Eu unul am citit pe nerasuflate de la Brad aventurile lui de prin Thailanda, iar la Doru va sfatuiesc sa dati on ochi si pe categoria OFF-ROAD. Mie imi place maxim acea parte.

Andrei
KIP IN TACI