Sal’tare
Ma pun astazi cu laptopul la umbra ciresului si va povestesc despre ce am inteles eu din week-end-ul cultural, care tocmai s-a terminat si despre cum cred eu ca ar trebui privit fenomenul cultural.
Dorinta
Multa lume si din tagma celor care fac mass-media, dar si din tagma celor care se servesc de mass-media sustin ca actele culturale nu fac „rating/trafic”. Ei uite ca daca i se pune ceva langa ea, oamenii ies ca potarnichile sa „guste din ea. Deci dorita exista, asa ca hai sa nu ne mai ascundem dupa degete!
Ambalajul
Ce vreau sa spun prin ambalaj? Pai si actul asta cultural are nevoie de o haina frumoasa ca in fabula cu Nastratin Hoghea. Nu poti sa vrei sa „mariti” fata in haine jerpelite. De data asta haina frumoasa a fost GRATUITATEA. Maine ar putea fi un concert organizat de muzeu la care sa se ofere drept bonus si un tur al muzeului odata cu biletul la CONCERT. Nu mai zic de ideea pe care o tot urlu cu abonament la muzee pe zi/saptamana/luna, cu pachete variate care sa includa anumite muzee, cu programe turistice complexe de vizitare nu numai a muzeelor ci si a lator puncte de atractie turistica din Bucuresti. Da ce sa ii faci, pe tanti Udrea si pe nea Paleologu ii doare la bascheti de minunea pe care o au in mana. Pe ea o mananca in „pleazna” sa faca din Bucuresti statiune balneo, nu sa profite la maxim de ceea cea are deja cu minime investitii. Iar pe nea Paleologu il intereseaza ziduriel din Bucurestiul vechi, in timp ce pe muzee se pune praful de multe degete, iar unele biserici „intra incet, incet in pamant”. Da’ e clar ca nu mintea ciu interesul ii mana pe amandoi in lupta. Pe ea parcarile pt barba’su (dom’ Cocos), iar la nea Paleologu e vorba de unii care au spatii comerciale si care isi doresc sa castige mai mult. Sa va mai zic ca ar trebui sa inceapa sa fie mai aproape de noi tinerii prin intrarea in ON-LINE. Ca ar trebui sa coboare din „sferele inalte” si sa devina mai umani. Sa vedem prezentari multimedia sau organizari de conferinte sau concerte in salile de protocol sau pe holurile muzeelor. Si avem deja un exemplu la MUZEUL TARANULUI, care si-a transformat sala de protocol intr-un fel de PUB / CLUB in care sunt organizate lectii de dans, concerte , prezentari, etc. Mi-ar placea sa vad cultura iesind in strada cu prezentari traznite in piete si parcuri. Mi-ar placea sa o vad ca e prietena cu mine, nu o profesoara exigenta care ma priveste pe subochelari.
Alte dovezi
Pai ce alta dovada mai buna ca „EI ISI DORESC” mai vreti, cand multi am stat cate o ora la coada sa intram in muzele de sambata noaptea si unii am stat si doua ore ca sa intram la Cotroceni. Ba mai mult, mi-a placut sa revad bucurestenii avand un tel, alergand pentru ceva. Parca ii vedeam pe bucurestenii interbelici si mi-a mai placut ca toti erau imbracati elegant ca pentru un eveniment foarte important. Eu nu am facut poze pe nici unde, pentru ca am vrut sa le avem in minte imaginile alea. Iar cand le uitam sa ne ducem sa le mai vedem. Insa uite ca ceva poze daca totusi vreti am gasit la Sorin, facute la Cotroceni.
Andrei…
KIP IN TACI
man, s-au invata sa sparga bani pe idei proaste. tragic este insa ca sunt convinsi ca ideile lor sunt geniale.
traiesc in paletelor de sticla dicteaza ce acolo ce sa fac tampitii fara sa se gandeasca macar o clipa la nevoiele reale ale noastre
/scarba mode on
Pot sa zic NU? Realitatea mi-ar da una peste ochi de nu vad! Ce putem face noi care nu avem „fraiele” in maini? Crec ca sa strigam. Stiu ca uneori parem lupi care urla la Luna, insa speram ca pan la urma sa ne auda cineva! 🙁