Credintza sau indoctrinare… varianta mea !

Sal’tare
Citesc la fata asta frumoasa de pe VOCE, articolul asta despre Zei, Dumnezeu si credintze. Ei bine, citind si pe la Buddha, tot pe acelasi subiect, acum ceva timp, am zis sa „imi dau si io cu parerea.
Ei bine treaba ar sta cam asa. Sunt crescut de mic pe langa biserica, dar nu indoctrinat. Nu ma ducea nimeni acolo. Drumul nostru catre balta trecea prin curtea bisericii. Si ma minunam mereu. Stateam si priveam mai nintai constructia mic fiind. Dupa care prin cotloanele acsunse ale lu’ bunica-miu am gasit carti bisericesti pe care nu aveam voie sa pun mana. Dar uite ca nazdravan fiind nu m-am lasat si am reusit pana la urma sa le citesc, intrand prin „efractie”. De ce cred ca exista ? Nu am raspuns la asta. Este un feeling. Si desi sunt inginer si nu ar trebui sa cred in „feeling-uri” uite ca ma las dus de val. Dar sa ma intorc la esenta celor doua articole: credintza sau indoctrinare.
Ei bine dragii mei preteni si colegi, cat timp am liber arbitru cred ca pot alege singur sa cred sau nu ! Cred ca pot singur sa spun DA sau NU ! Si daca am chef si ma simt io bine sa merg in coate si sa ma tarsc pe jos, este alegerea mea facuta in cunostintza de cauza.
NU neg faptul ca sunt si oameni care o facin necunostinta de cauza. Dar aceia sunt labili frate ! Daca nu ar fi fanatici in credintza in Dumnezeu, ar fi fanatici in altceva. Poate in islamism sau in vanzarea de produse naturiste. Ei nu pot trai altfel. Si la urma urmei, cat timp nu imi incalca dreptul meu la libertate si posibilitatea mea de a aduna si acumula informatii, nu am de ce sa il blamez. Asa vrea el sa isi traiasca viata ? E alegerea lui ! Nu am chef sa incerc sa ii schimb credintzele ! Pot cel mult sa ii prezint alternative, dar mai mult de atat NU !
Plus, ca Buddha, tu singurel ziceai ca nu iti plac generalizarile si discriminarile. Ei bine si tu si Ktrink, restrangeti aria lor de libertate. Nu cred ca e bine sa spui ca tot e insemna creditza e indoctrinare. Eliade a crezut in biserica si in Dumnezeu si nimeni nu i-a spus ca ar fi fost un indoctrinat. Agarbiceanu a fost preot greco-catolic, si nimeni nu i-a spus ca in activitatea sa gazetaresca ar fi fost un fanatic religios, fara discenamant. Gala Galaction un alt preot si mare scriitor. Si exemplele pot continua ! Dar nu asta e ideea, de a prezenta cat mai multe dovezi, ci de a gasi „modalitatea” de a nu mai fi intr-o extrema sau alta. Si revin aici cu vechea mea obsesie si ideea pe care o propovaduiesc mai abitir ca Sfantul Andrei ortodoxia, pe meleagurile nostre: ECHILIBRUL si PONDERAREA. Zic din nou ca avand aceste doua atribute in bagajul atributelor personale, nu avem cum sa cadem in indoctrinare. IA SA VEDEM, VOI CE ZICETI ?
Andrei… 😉
KIP IN TACI