2010 martie cand „baba Iarna” s-a mai umflat un pic si ne-am trezit cu un strat consistent de zapada. Poza e pusa in aprilie, ca am fost eu mai lenes. De atunci avem prima amintire cu Matei robotel (cum bine zice Virginia in comentarii). Imi aduc aminte ca era atat de fericit mititelul si intindea manutele peste tot:
Primii pasi
In 2011 deja Matei al nostru mergea bine in picioare Ssi iata-l aici alergand prin curte in jurul primului om de zapada „creat cu el”. Era atunci foarte incapatanat si nu vroia sa poarte manusi. Asta se poate observa si in poza de mai jos. Cu greu il puteam baga in casa, cand realmante i se inroseau si nasucul si manutele: Si anii au trecut. Aparuse deja si Tibi, asa ca timp pentru poze simteam ca nu mai avem. Insa a venit anul 2015 cand ne linistiseram si cu casa. Eram cetateni cu drepturi depline ale dragului nostru cartier Giulesti. Si intr-una din plimbarile pe Digul Lacului Morii, unde avem derdelusuri cat incape am facut aceasta poza amuzanta:
In doi… la poza
Din motive inca neelucidate pe 2016 l-am ratat cu poze de la zapada. E posibil sa fi fost si putina zapada si programul nostru ocupat cu alte activitati sau poate doar nu am avut chef de poze. Insa iata-ne in 2017 la sedinta foto, tot pe Lac si cu mult zambet… afisat din plin!!! Dupa aceste doua poze a incoltit in mintea mea un „foileton”. Asa ca i-am impartasit ideea mea si lu’ frate-meu si in 2018, cand au fost baietii la o tura de bulgareala si tras cu saniuta ne-a facut aceasta poza.
Si povestea continua…
Si acum cateva zile, cand am fost in acelasi loc. Si am prestam aceeasi activitate (plina de multa buna dispozitie). In plus am executat si poza cu numarul patru. Asa ca sedinta foto la zapada pe 2019 e salvata si arhivata cu mare grija la tati pe blog. De ce? Ca sa se poata bucura baietii de amintiri, atunci cand se vor face mari. Cam atat de la taticul de servici ocupat cu „indosarierea” amintirilor in dosar cu sina si stampila timpului. Urati-mi noroc pentru anii care vin. Iarna frumoasa voua tuturor. Si mai ales plina de momente care sa se transforme in amintiri de neuitat.
In 2021 am mai prins un pic de zapada:
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns