Sal’tare
(Citatul ii apartine lui Bobby Voicu si e luat din acest articol!)
- Imi aduc aminte ca atunci cand eram mic il intrebam deseori pe tata, cand mergem cu el pe santier: CINE A FACUT TATI METROUL ASTA ASA MARE! Si raspunsul lui era mereu acelasi: EU SI CU BAIETII DIN ECHIPA, TATI!
- Apoi crescand, am ajuns sa ii pot ajuta la munca. Si in toamnele copilariei se facea cate o claca, pentru diverse treburi (bagam si asezam lemnele la adapost, aduceam si bagam in hambar porumbul, etc.) Si imi placea cum acel sir lung de oameni dadeau din mana in mana lemnele sau cosurile cu porumb. Imi placea acea imagine a unui angrenaj care mi se parea perfect
- Mai apoi am crescut si am simtit puterea unei ECHIPE unite la diferitele jocuri sportive (fotbal, baschet, etc). Imi placea sa vad cum ne completam unii pe altii si cum increderea in acel „angrenaj”, dupa cateva reusite crestea aproape exponential. Sigur ca la fel de bine simteam „puterea echipei” si la examenele la care copiam DOAMNE CAT DE BINE TRECEAU COPIUTELE DE AL UNU’ LA ALTUL, DE PARCA REPETASEM ACEST „EXERCITIU” DE MII DE ORI! Sigur aici intervenea de multe ori si disperarea a lua neaparat acel examen, mai ales in cazurile in care erau in joc puncte de credit, pe care daca nu le luam repetam anul!
- Dupa facultate puterea echipei am resimtit-o in primele echipe de vanzari in care am lucrat. Era superb sa ne vezi in unele zile, cum rezolvam task-uri, unul dupa altul si fara a mai trebui informari sau relationari. Invataseram toti de unde trebuie luata direct informatia si treaba mergea aproape fara comunicare verbala, pana seara tarziu cand aveam de dat raportarile zilnice
Si de trei ani de cand sunt in blogosfera exemplele au venit destule si de aici:
- Primul de care imi aduc aminte, e acel Netoo. Stiu ca acum pare o chestie mult prea OLDIES, insa organizarile bune si foarte bune ale acestor zile sunt datorate si concluziilor trase din atunci si a impiedicarilor inerente inceputului oricarui demers
- Api un alt exemplu a fost acea emulatie superba la crerea familiei Voce. Alex Negrea aka „Buddha”, Cristi Greger si Alex Nistor aka „Groovey”, au creat un fenomen placut si care a dat incredere celor acre au venit dupa ei si au format comunitati la acea vreme
- Dupa care oameni precum Sorin Tudor, eCostin, Lamaie, Maddy si altii au dat drumul Blog & Roll-ului si au pornit ideea de PETRECERI IN ON-LINE. Si totul a iesit bine, pentru ca echipa din spate a vrut neaparat sa iasa bine
- L-am lasat pe Manafu la final, desi probabil ar fi trebuit pus la inceput, pentru ca aici treaba e un pic mai complicata sau e un caz cu mult mai fericit. Adica el este cel mai longeviv creator de evenimente (sau asa mi se pare mie) si tot el a inceput acea chestie faina de care v-am zis mai devreme numita NETOO. De atunci si pana acum a mai dat drumul si la Web Club, apoi Net Start Up (primul) (si cel de vara) sau mai nou Ro Twitter Conference sau Optimism 2009. De ce zic ca e treaba un pic mai complicata? Pentru ca succesul sau si longevitatea sa au doua cauze:
- A avut noroc sau a avut inspiratie sa isi aleaga echipa si lucrurile au functionat
si
- A fost un bun manager al relationarii si al activitatii desfasurate, deci a fost un bun LIDER!
Si asta ma aduce in punctul de care voi pleca maine cu un alt articol: E NEVOIE si E NECESAR UN LIDER IN ASOCIERILE DE ORICE TIP? sau LUCRURIRILE MERG PERFECT FARA UN LIDER SI CU O ECHIPA PERFECT „ACORDATA”?
Andrei
KIP IN TACI
tatal meu era agronom.. si dimineata ma lua cu el cand aveam cica vacanta la gradi (de fapt ca sa nu stau indrugam povesti sa ma ia cu el)
… am o amintire mai speciala. si eu cu „oamenii misca lucrurile”.
ma lua cu el .. sa vad si eu cum functioneste agricultura colhozului moldav:D
M-a lasat acolo cu muncitoarele.. ca avea treaba.. si ca joaca am invatat sa insir frunzele de tutun
mirosul imbacsit si dulce a tutnului, acele lungi cu care strapungeam frunzele lipicioase si imense de lungi (in ochii mei)… nasteau in creerasul meu mic de copil.. povesti cu oameni mari
nu cred ca am sa uit niciodata.. Atunci cred ca s-a nascut si dorinta mea fumatoare 😀
Aproximativ..acum stiu ce fumez.. stiu si ce daunator e :))
Interesante si povestile astea cu copilaria alaturi de taranii get-beget care ne ofera cu intentie sau fara sa vrea niste pilde care ne raman intiparite in cap toata viata! 😉