Ce naspa… nu mai sunt mic !

Sal’tare
Azi dimineatza m-am trezit cu gandul la treburile zilnice si la tot ce am de facut. Si stiti ce mi-am dat seama: CA NU MAI SUNT MIC. Imi sunau in cap versurile lu Bitza, in Memento Mori:

Uneori as vrea sa fii ramas
Acelasi copil putin retras;
Acelasi copil, cand asteptam
Craciunul, cu nasul lipit de geam.
As vrea sa nu inteleg tot ce inteleg acum

Si totusi ceva imi place la maturizarea asta.

Am puterea sa fac bucurii si am puterea sa fac bine! Sigur ca nu intotdeauna toate ies bine si nu toate sunt la locul lor. Dar asta e, nu poti lua din viata tot ce e bun, asa cum furi frisca dupa un tort. De fapt nici dupa tort nu prea iei mereu frisca sau crema, pentru ca nu vrei ca ceilalti sa manace tortul fad.
E frumos ca pot sa imi fac vise si sa imi creez propriul viitor
E naspa ca nu mai am pe cineva care sa stea sa imi poarte de grija. Acum eu sunt cel care trebuie sa iau locul tatalui meu si sa fiu „capul familiei”
E frumos sa vezi ca poti avea grija de ei si ca primesti dragoste in schimb
E urat pentru ca acum tu esti cel care trebuie sa ii impaci sau sa mediezi certurile
E frumos ca acum pot avea casa mea si pot sta gol, prin casa
E naspa ca in conditiile actuale o sa imi iau io o casa la Sf Asteapta
E frumos ca la un moment dat ai parte de o familie mereu langa tine, la bine si la greu
E urat pentru ca in conditiile de tranzitie continua de la noi, mereu va fi greu si mereu vor fi probleme
E frumos pentru ca la un moment dat apar pe langa tine unul sau mai multi „pui”
E urat pentru ca dupa ce cresc, incep sa consume si iti dai seama ca au nevoie de mai multi bani, decat ai tu nevoie (vorba unui prieten: FRATZIE, MA COSTA GRADINITZA LU’ FI’MIU, MAI MULT DECAT FACULTATEA MEA PARTICULARA :)))))))))
O fi bine? O fi rau?
P.S. Pentru cei care vor un film mai vechi despre maturizare si alte alea, uite unu mai vechi care imi place si acum mor Big, asta apropo de „subiect”!
Andrei… 😉
KIP IN TACI