Sal’tare
V-am povestit de multe ori cat de mult imi plac mie japonezii, suedezii sau finlandezii. Unii pentru principialitate, altii pentru eficacitate si ceilalti pentru modul ingenios prin care au reusit sa rezolve probleme precum educatia sau infractionalitatea. Insa fara sa imi dau seama am uitat sa privesc mai adanc problema, am uitat Iubirea.
Aceste trei natiuni in goana dupa a fi „cei mai principiali / buni / eficienti” au uitat sa iubeasca si sa se iubeasca.
Si asta nu o spun eu „pulica franarul din Giulesti”, ci oameni care au trait acolo niste ani.
Doi buni amici care au lucrat ceva vreme in Japonia, mi-au spus ca atunci cand ajungi acolo iti vine sa pupi pamantul cand vezi cum vin autobuzele de precis si cand vezi cata curatenie sau cata ordine domneste. Si ti se pare ca traiesti o poveste frumoasa. Insa dupa ceva vreme observi ca iti lipseste. Iar acel ceva care iti lipseste este exteriorizarea sentimentelor. Pentru ca ei pun ONOAREA si PRINCIPIILE pe primul loc. Si s-au obisnuit sa considere sentimetele „niste chestii care mai pot astepta”. Si isi creeaza goluri in suflete.
Tot pe undeva prin aceeasi zona sunt si suedezii (povestea apartine unui coleg de serviciu)
Cand am ajuns acolo, eram atat de impresionat de tot, ca imi venea sa le spun tuturor salut, dar stiam ca „nu se face”. Asa ca doar le zambeam pe strada, pana cand unul din colegii de serviciu mi-a spus:
SA STII CA OAMENII TE IAU DREPT CIUDAT. NU LE MAI ZAMBI, CA NOI NU AVEM ACESTE OBICEIURI!
Si am descoperit dupa aceea ca intr-adevar cam asa era. Ei aproape ca nu-si intersectau privire cu privire pe strada.
Si nu in ultimul rand un vechi amic care a stat prin Finlanda ceva timp, mi-a spus ca a ramas impresionat cat de fericiti i s-au parut finlandezii cand a ajuns acolo. Si lua si el parte la acel „continuu festival al bunei dispozitii”, zambind si el la randul lui. Sigur ca la el bucuria era deplina, pentru ca toate ii mergeau ca pe roate fata de Romanica. Transport, plati, cumparaturi, etc. Insa in timp si-a dat seama ca toate erau ca un fel de lectie invatata, avand titlul NOI SUNTEM FERICITI.
Deci stilul nostru de a trai, a iubi si a ne exterioriza e mai bun? Creeaza relatii, sentimete si legaturi mai puternice?
Cu siguranta NU.
Si noi si ei gresim fiind extremisti. Noi (est-europenii / latinii in general) gresim visand si iubind de foarte multe ori „fara plasa de siguranta” si „traind ca tiganii” (mancam ce avem azi si vedem maine ce mai facem), iar ei gresesc uitand ca viata e facuta si pentru „riscuri” sau „nebunii”, care sa ne faca sa iesim din zona de confort si „sa exploram tinuturile virgine ale sufletului nostru”.
Ca si concluzie, ceea ce spun e sa nu uitam sa fim CUMPATATI si ECHILIBRATI!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns