Sal’tare
De ce spun asta? Ca sa fii PARINTE inseamna sa gusti din dulceata inceputului. (Vaaai ce frumos este bebitza!) Putem avea parte de micile necazuri ale inceputului (colici), apoi (invatat fiind cu acest tip de „necazuri”) sa treci la nivelul urmator.
Inceputuri…
Plus ca Libertatea ta si spatiul tau intim, odata cu cresterea lui se restrange. Totul este, pana pe la 2-3 ani, Ai COPILULUI. De ce? Pentru ca el nu intelege la aceasta varsta conceptul de NU E VOIE. In acelasi timp si tu inveti sa raspunzi la 1000 si unul de „DE CE-uri”. Si te obisnuiesti usor, usor cu „furarea” gradelor de libertate. Pentru ca daca ar fi ca aceasta schimbare sa se intample peste noapte si sa te trezesti deodata parinte al unui copil de 2-3 anisori, ar fi crunt.
Apoi, anii trec si inveti sa fii si dascal, pentru ca incepe scoala. Si cateodata cu placere vei descoperi din nou problemele de genul „cate mere are Ana„. Intre timp si in paralel, parintii incep alte „cursuri intensive… ca sa iesi din starea de „Ca sa fii PARINTE”. Cursurile de „iubire” si de apropiere. Pentru ca transformarea in parinti a facut ca iubirea voastra si dorintele voastre, sa fie lasate in plan secund.
Cuprins…
Si iata cum in plina maturitate, esti din nou un „scolarel cu cursuri intensive”. Si cand el ajunge la adolescenta, tu nu mai esti decat un ajutor si acum ar trebui, tocmai pentru a inlocui golul lasat de copii, care au alte activitati decat sa stea langa parinti sa intensificam „cursurile de iubire” si discutiile. Sa nea ducem aminte ce si cum faceam „atunci cand ne-am cunoscut”. Ia sa vedem voi ce ziceti:
Si INCHEIERE…
AM SAU NU DREPTATE?!? Ziceti si voi dragi parinti sau dragi cititori care va ganditi sa deveniti parinti!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns