Sal’tare
Postarile lui Dom’ Doctor sunt in realiste si amuzante. Iar comentariile snt de foarte multe ori GENIALE. Ei bine uite ca si astazi s-a intamplat acest lucru. Iar comentariul GENIAL despre Bruxelles este acesta:
In 2007, dupa aderare, am ajuns pentru prima data la Bruxelles. Eram fericita pentru ca iubeam ideea de Uniune Europeana, iubeam limba franceza, istoria si civilizatia franceza (valona). Atunci, Bruxelles-ul era un oras superb, din punctul meu de vedere – Grand Place, le Tombeau du Geant… Te facea sa te simti a l’aise; se vorbea franceza peste tot (cu foarte putine accente flamande), doamnele erau elegante, chiar daca unele aveau pantofii putin scalciati, dar se asortau cu posetele, se fuma in hoteluri ale caror ferestre dadeau spre mici gradinite interioare cu pitici, ca urmare, strazile nu erau pline cu chistoace! Mi-am facut multi prieteni belgieni (valoni) si, iarta-ma Doamne, multa vreme i-am considerat un pic naivi, daca nu de-a dreptul prostuti. In primul rand erau patrioti si vorbeau cu mandrie despre notre Roi, despre la Resistence, despre Waterloo, despre generatiile din familia lor care au luptat in diferitele razboaie purtate pe micul lor teritoriu. Mi-au explicat, foarte mandri, ca ei spun „nonante” si „septante”, in loc de „quatre vingt-dix-neuf” si „soixante-dix”, asa cum este logic, nu cum spun francezii. Unii erau de-a dreptul nationalisti vis-a-vis de flamanzi, doar la nivel declarativ. In acelasi timp erau foarte generosi cu tot, absolut tot ceea ce mie mi se parea de neacceptat: maghrebieni, gay, est-europeni – multe familii belgiene au primit ani de-a randul copii din Belarus si Ukraina dupa Cernobal. Ceea ce conta atunci pentru ei era, la commune, le boulot, le barbecue cand era sarbatoarea strazii, Stella Artois si, din cand in cand, o revolta impotriva culorii ferestrelor impusa de primarie. Daca alegeau alta, plateau, constiincios, o amenda. Acum, Bruxelles-ul nu mi se mai pare deloc „acasa”. Chiar si mirosul s-a schimbat, ca sa nu mai vorbesc de limba vorbita in jurul meu. Nu mai stiu unde sunt doamnele elegante cu dantele si cu pantofii scalciati, nici domnii marunti cu barbuta si un pic de burtica (Stella e de vina!). Vive les Belges et que Dieu les protege!
Acum mingea e la voi in teren. Toate cele bune
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns