Sal’tare
Dupa cum va spuneam la sfarsitul articolului despre Colturi de Bucuresti de acum 3 saptamani, iata ca revin sa va povestesc despre cartierul in care m-am nascut si am crescut pana la 6 ani – Balta Alba.
Si prima amintire care imi vine in cap este Parcul Titanii, in care ma duceam cu mama de fiecare data cand mergeam la Policlina Titan. Erau acolo niste tobogane de fier si niste tobogane de ciment aseamanatoare cu cele de mai jos:
Sigur ca atunci ele nu aratau asa de rau, ci erau frumos colorate si pana nu le incercam pe toate, nu ma lasam dus de acolo. Imi pare rau ca nu am gasit pe net poze cu acel parculet, desi am cautat cateva ore intr-una din searile trecute. Daca sunt printre voi oameni care au poze sau stiu unde pot gasi poze cu acest minunat parculet, raman dator daca imi dati de veste.
Anii au trecut si iata ca mai maricel fiind am incercat si Strandul „la 3 ligheane” cum ii spuneam noi in cartier si care azi se numeste Cara. Era locul nostru urban preferat de balaceala. Clasicul strand de cartier plini de miros de mici si cu zgomot de balaceala a apei.
Desi eram deja mutat in Militari, trebuie sa recunosc ca pasii m-au mai purtat aici, dupa „coada” unor fete frumoase si nu putine au fost serile care m-au prins pe malul lacului din parcul IOR. Acel IOR plin de vegetatie si care nu suferea din princina certurilor dese a cetatenilor cu primarele sectorului 3, asa cum se intampla acum.
Apoi au mai trecut niste ani si prima data impreuna, in chirie cu mandruta mea, tot acolo am stat. La o garsoniera in spatele pietii Salajan (langa statia de metrou Nicolae Grigorescu), cu o vedere superba spre parc si piata.
Si au mai trecut vreo 4 ani din acel moment si iata-ma din nou in zona, la biserica Sfantul Ilie unde l-am botezat pe Tiberiu.
Cam astea au fost. Poate ca viitorul imi va aduce iarasi amintiri de prin acea zona. Vom vedea!
***
Si daca tot am folosit Colturi de Bucuresti ca motiv de aducere aminte, hai sa va las si amintirea filmata de ei cu Titan / Balta Alba:
P.S. Acum Parcul Titanii e doar un parculet obisnuit. Nu mai e dedicat copiilor si arata asa – http://www.hailabord.ro/2012/11/parcul-titanii-la-pas-cu-eminescu.html.
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imagine – Bucurestiivechisinoi.ro
Intradevar mi-e dor si mie,de acel parc si de acele topogane mari si acele tunele imense in care intram.Imi aduc aminte cu nostalgie de acele locuri de joaca.Pacat ca au trecut anii si primaria nu le reabilitat si doar le-a stricat!
Si eu imi doresc poze cu acest parc,din acei ani!
Daca voi gasi, promit sa le pun aici cu LATER EDIT!