„Baia comunala”… locul sacru de igiena al bunicului!

Sal’tare
Am langa mine o relicva a fostelor bai bucurestene numita BAIA GIULESTI si tot trecand pe langa ea in fiecare dimineata, mi-am adus aminte de aceste locuri importante in perioada interbelica. Imi aduc aminte ca nu de putine ori nimeream pe langa mecanicii batrani de la tata de la servici sau pe langa tiganii batrani la blocul nostru, cand ii prindeam vorbind cu multa candoare in glas de fostele „bai comune” ale Bucurestiului. Era (in opinia lor) ceva „boieresc” in mersul asta la BAIE. Asa cum onoarea era inca un principiu unanim acceptat si aproape obligatoriu din mahalalele Rahovei pana in casele inalte ale Cotroceniului, asa si ideea de igiena, cel putin o odata pe saptamana, devenise „religie”. Sigur ca, pana nu am citit si eu niste carti de istorie a Bucurestiului, eu credeam ca si baile astea erau un fel de acoperire pentru „case de toleranta”. Insa nu era chiar asa! Dupa revolutie intr-adevar (si o stiti si voi prea bine prea bine ca mai sunt si acum) „saloane de masaj” care ofera „tacam complet”, insa nimic legat de un masaj profesionist de relaxare sau masaj profesionist de recuperare, in cazul persoanelor care au suferit anumite afectiuni Si totusi daca vrei sa fii un „boier” asa cum erau muncitorii de pe vremuri din mahalalele Bucurestiului unde ar trebui sa mergem? Pai poti alege un centru de relaxare si infrumusetare. Si daca te intereseaza cosmetica sau manechiura mergi la SALON. Daca vrei coafura, frizerie, relaxare, mergi la SPA. Si la preturile astea, cred ca poti merge linistit macar o data pe luna, daca nu chiar o data pe saptamana, in cazul celor care au in „punguta, un pic mai mult de doi bani”

Andrei
KIP IN TACI