Sal’tare
Vad pe langa mine, odata cu inrautatirea situatiei economice si odata cu anarhia din ce in ce mai serioasa care se instaleaza la nivel administrativ, tineri pesimisti, tineri care sunt mai „obositi” psihic decat parintii lor. Ei bine eu unul nu cred ca ne putem permite sa fim asa.
Sigur ca unii pot spune acum:
Ti-e usor sa vorbesti cand ai un acoperis deasupra capului, un copil frumos acasa, inca unul pe drum si un salariu frumusel, cu care iti poti intretine familia!
Ei bine dragii mei lucrurile nu sunt roz nici la mine. Salariul nu e chiar de ajuns si pentru rata la banca si penru scutece si pentru haleala si pentru diverse analize si pentru benzina si poate din cand in cand pentru o iesire minuscula in oras sau undeva la munte. Pai si tunci de ce sunt optimist? Pentru ca stiu ca nu am voie sa fiu altfel. Pentru ca daca eu sunt pesimist si copii mei vor creste asa. Iar asta e un handicap psihic sau psihologic de care nu vor scapa deloc usor. E o greutate pe care le-o leg inca de la nastere daca aleg sa fiu pesimist si sa vad mereu partea goala a paharului. Plus ca, in noi generatia de 30 de ani sta puterea de a schimba. Doar ca trebuie sa ne implicam in ceea ce se numeste ACTIVISM (fie ca vorbim de politica sau actiuni non-guvernamentale). Si oadata cu implicarea sa ne luam cateva tone de rabdare si sa ne promitem ca nu vom renunta la visele noastre. E cadoul pe care SUNTEM OBLIGATI sa il facem copiilor care vin din urma. Daca nu avem chef sa ne implicam, ar trebui sa intelegem ca gestul nostru este egal cu IMPUSCAREA sanselor lor de a se dezvolta. Este ca si cum le-am calca in picioare copiilor, nepotilor, verilor si tuturor copiilor care ne sunt in preajma, visele si principiile in care cred.
Aaa, sa nu uit… nu consider ca cei ce vor sa plece din tara sunt pesimisti. NU, NU, NU! Ii cred niste optimisti si niste curajosi. Deci nu intelegeti cuvintele de mai sus ca un manifest nationalist si patriotic. E doar un manifest la curaj, la optimism, la actiune. Iar ruperea de toti cei dragi, pentru a pleca dincolo include o doza mare de optimism (pentru ca cei ce pleaca, pleaca cu vise). De curaj nici nu mai amintesc!
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginii – Sabina Cornovac & Raluca Izvoranu PINTEREST
Bravo! Super atitudine! Am vazut la un moment dat intr-un documentar o tipa din Africa care statea ca vai de capul ei intr-un fel de lagar de concentrare in mijlocul pustiului. Nu avea pasaport si nu putea sa plece. Cand reporterul a intrebat-o daca este optimista, a raspuns simplu:
„- Sigur, sunt foarte optimista. Nu am cum sa fiu altfel.”
Ea a inteles.
Eee, vezi despre asta vorbesc. Pentru ca daca nu vom fi optimisti nu avem nici o sansa sa descoperim viitorul si nici sa fim invingatori. Nici un pesimist nu a fost vreodata un INVINGATOR! 😉