Sal’tare
Ploaia din ultimul timp cu racoarea de dupa si cu mirosul de padure din gradinita noastra de Giulesti mi-a adus aminte de munte. Parca si vad sambata aceea cand am terminat creasta nordica a Pietrei Craiului si imediat cum am intrat in Refugiul Spirlea a inceput caderea de apa. Si dupa ce furtuna s-a oprit mirosea padurea ai de iti venea sa o manaci pe paine intinsa in loc de unt. Si uite ca imbratisati de acel superb miros, noi am plecat hotarati catre izvor. Nu din alt motiv, dar dupa o zi intreaga de haladuiala pe creasta Craiului cu un soare dogoritor, simteam nevoia sa ne despartim de mirosurile care se facusera prietene cu noi.
Apoi imi vin in minte ploile care ne-au prins de multe ori cand coboram din Costila si care de la Caminul Alpin din Busteni si pana la Gara ne faceau ciuciulete. Da’ ce mai conta, in conditiile in care eram fericiti la maxim, ca in week-end-ul care trecuse ne facuseram toate traseele propuse. Pana acum recunosc ca m-a ferit Doamne Doamne de furtuni cu tunete si fulgere care sa vina pe langa mine, desi daca nu plecam acum 5 ani de la un traseu pe care il faceam cu prietenii de la Bicaz la Dochia, aveam sansa sa traiesc niste momente mai mult decat terifiante, pe care mi le-au povestit ei dupa aceea, cu fulgere care erau pe langa ei si cu tunete care te asurzeau. O atmosfera perfect ca sa te infricosezi pentru un timp indelungat.
Probabil pe voi va chinuie o intrebare: BA OARE LU ASTA II E DOR DE MUNTE SI IL DOARE UN PIC FAPTUL CA S-A LEGAT LA CAP SI A FACUT UN COPIL? Recunosc sincer ca unei parti din mine ii pare rau. Pentru ca fiecare din noi e un pic egoist si isi doreste ca lumea sa fie doar tarlaua lui si el sa fie primul servit. Insa in conditiile in care exista si o parte mai mare care si-a dorit nespus sa aibe un sufletel, pe care sa il tina in brate si caruia sa ii spuna povesti, rezultatul e intotdeauna pentru minunea de care v-am tot povestit. Intreabare e daca imi voi dori sa il obinuiesc cu muntele si cu obiceiurile noastre. In prima faza raspunsul si al meu si a mandrei este DA. Insa de ceva timp a inceput sa mi se faca treama. De ce? Pentru ca imi seama prea mult al obcediuri sufletelul asat mic de baiat si imi e prea frica sa nu fie la fel de zvapaiat ca mine si sa se apuce sa se catere prin toti pomii si dupa aceea sa se faca si alpinist. Si imi e teama sa il stiu urcat in peretii din Costila sau din Cheile Turzii si cu pericolul la fiece pas. Sigur ca ati putea spune:
DE CE NU TE GANDESTI CA POATE TE VEI DUCE CU EL? Pia cred ca o singua data ar trebui sa ma duc cu el si sa strig la el de 15 opri pe minut AI GRIJA UNDE CALCI, ca adoua oara nu va mai dori el sa merga cu mine.
Plus ca parca il si aud vorbind cu colegii:
AUZI BA NENE, BABACU VREA SA MEARGA CU MINE LA MUNTE! PAI ITI DAI SEAMA CA RAD TOATE GAGICILE DE MINE CAND MA VOR VEDEA CU TUTANKAMON DUPA MINE, URLAND LA FIECARE 5 MINUTE:
TATI ITI E BINE? VREI CEVA?
Stiiiu (nu strigati tare!), ca in ecuatia asta mai are si muma-sa un cuvant de spus si ca probabil el va complota impreuna cu ea de fiecare data cand va dori sa se duca la karate sau cand va dori telefon mobil sau cand va dori sa plece impreuna cu gasca la mare. Insa tocmai optimismul mandra-mii si libertatea pe care ea vrea sa i-o dea, ma sperie mai tare. Noroc cu ai mei care imi aduc aminte ca pe mine nu m-au tinut din scurt si ca m-au lasat (in limitele normale) liber si cu liberul arbitru ACTIV.
Si dupa ce perioada in care sa il sterg la fund pe bebe se va termina, ce foi face in afara de fi pisalog? Ba cred ca dupa ce creste mare si poate ramane cu bunicii, am de gand sa vad si eu Retezatul. ca e un munte pe care nu l-am vazut, atunci cand ai mei prieteni de muntomaneala au fost. Mi-au ramas atanat in memorie si ii caut mereu pe Google, ca sa ii vad „virtual”. Si ar mai fi ceva! Vreau sa revad Apusenii intr-o vacanta de 7-8 zile, pentru ca au muulte locuri superbe pe care nu le-am vazut. Si voi mai dori sa mai vad ceva la acel moment. O seara cu muzica la foc de tabara. O seara in care sa sune chitarile reci ca in cantelul asta al lui Carmen Ciocolata
Sau poate cu un balad rock din aia de rupe inimile gagicilor si le aseaza in bratele baietilor
Sau poate cu un cantec nebunel ca asta
Gata sper ca v-a placut portia mea de visare la inceput de saptamana si sper ca v-am dat idei pentru sfarsitul de saptamana care vine. Aveti destul sa il programati, sa va faceti rezervari si sa va adunati gasca! Bafta multa!
Andrei
KIP IN TACI
Faza e ca nu poti fii nici foarte protector. Pericole exista la tot pasul si nu poti sa-ti tii copiii din scurt. Trebuie sa o mai pateasca si ei pe pielea lor pentru a invata cate ceva. Sunt sigur ca o sa fie un om al muntelui de care o sa fii mandru si va invata singur sa se fereasca de pericole 🙂
Asta zice si mandra-mea, dar e un pic ciudat sa fii de cealalta parte a baricadei. De abia acum inteleg de ce tipau ai mei la mine de fiecare data cand intarziam acasa. Va datoi seama ca eu imi fac de acum griji cand asta micu’ are de abia o luna. Unii dintre cei care ma cunosc imi spun ca te obisnuiesti usor, uspr sa ai incredere in el, insa pana atunci va mai trece ceva timp si tre sa invat si eu cum vine asta cu increderea!