Avem un anisor si suntem ‘mecheri!- Jurnal de tatic ep. 44

Sal’tare
Uite ca a venit si momentul la care sa il sarbatorim pe mandrul nostru Mateias la primul sau anispr. Si pentru ca e un copil foaaaarte iubit si din cauza ca avem si noi multe rude si o gramada de prieteni care vroiau sa il vada la acest moment important din viata lui, ne-am apucat de petreceri de vineri si le-am terminat aseara. Cred ca nu am mancat niciodata atatea torturi, nu am baut atata bere si nu am cantat de atatea ori LA MULTI ANI. Insa e frumos. Si desi multa lume ne spune ca nici nu isi dau seama cand a trecut un anisor de la nasterea mandrului nostru mic, noua ni se pare distanta de un secol de acum un an cand a aparut ingerasul asta mic la noi in casa.
Va intrebati de ce am scris ‘mecheri in titlu? Pai asa ii zice tataia lui prin curte atunci cand se joaca prin curte si s-ar traduce „SUNTEM JMECHERI!”
Ce s-a mai intamplat intre timp? Pai dragostea pentru tastaturi si mai ales pentru laptopul notru cel drag s-a ascutit. Si puteti vedea in cele ce urmeaza cat de fericit este cand isi vede mocuta reflectata in ecran:

***

Si pentru ca tasu’ e un pic de alpinist, s-ar parea ca Matei s-a imbolnavit si el de acest frumos „microb” si nu are nici o problema cu inaltimile. Ba chiar se bucura cand se vede sus. Dovada stau aceste 2 fotografii facute zilele trecute, sus pe scara care duce in mansarda.

(P.S. Stati linisti tica nu m-am transformat in Michael Jackson si nu vreau sa imi arunc bebele de la balcon :))))) )
***

Insa dincolo de toate aceste placeri, mandrul nostru Mateias a descoperit placerea dea se juica cu nisipul sau cu noroiul. Si uite ca de aproape o luna vremea ii tot da motive de bucurie. Iar in unele zile (cel;e mai calde) manda-mea a zis sa ii dea frau liber imaginatiei lui si sa il lase sa faca ce vrea. Si dupa o ora de „lucru” intr-unul din ghivecele cu noroi arata cam asa:

Nu stiu voi cum reactionati, insa noi ne-am obisnuit sa il vedem pe el murdarel si bucuros. Asa ca nu va speriati cand il vedeti ca arata ca un mic tiganus de pe marginea santului. Important e ca are pe mocuta un zambet laaarg si se bucura din plin de copilarie. Si daca nu ma credeti ca el se bucura intr-adevar de copilarie aduc drept dovada si un filmulet facut la acea „mare murdareala”

Sper ca v-a placut scurta mea incursiune in copilarie!
Andrei
KIP IN TACI