Sal’tare. Cele doua numere din titlu reprezinta cele mai dragi de autobuz ale copilariei mele si ieri dupa vreo 4 sau 5 ani de cand nu mai urcasem intr-un 3-3-6, m-au lovit melancolia si amintirile.
336-le a fost acel autobuz al copilariei mele. Am mers mult cu el liceu si mai apoi toata facultatea, ca Politehnica era la doar 2 statii de Lujerului. Si toate intalnirile cu gasca de prieteni erau mereu prin centru pe la Universitate si baiat nu foarte bogat fiind ajungeam acolo in autobuz.
Dupa aceea , odata cu intrarea la facultate 336-le a mai palit, ca jobul imi era pe undeva pe la gara si legam un 178 cu super-tramvaiul 41. Insa viteza din vremea aceea a 336-ului la orice ora cred ca li s-ar parea ireala unora, in conditiile in care, la traficul actual putini sunt cei care se incumeta sa isi mai faca abonament pe acest autobuz.
Imi aduc mainte ca faceam cam jumatate de ora de la Lujerului pana la Universitate. Concura la viteza pe vremea aceea cu metroul si marele avantaj era ca nu mai trebuia sa iei la picior pasajul dintre Unirii 2 si Unirii 1.
Stiu, ceea ce spun vi se pare din Cretacic, insa era o vreme cand traficul era atat de relaxat in Bucuresti. Sa speram ca va deveni si Bucurestiul un oras al bicicletelor si ca transportul in comun va redeveni asa cum era in acele vremuri.
De ce am adaugat in titlu si 311? Primul autobuz
Pentru ca eu m-am nascut si am copilarit in Balta Alba pana prin ’86. Dupa aceea tatal meu a primit apartament de la intreprindere, asa cum se intampla (daca aveai destul de multa rabdare) in regimul comunist. Insa in curte din care am plecat, au ramas in continuare bunicii mei (undeva prin spatele actualului Auchan Titan). Si evident ca ii vizitam des. Si cum banii nu erau multi, dar existau pe vremea aceea abonamentele RATB pe toate liniile decontate de la scoala, evident ca dupa mutarea la bloc ajungeam la bunici cu 336 si 311.
Mic fiind imi aduc aminte acel 311, in care si locurile pe scaune erau putine si spatiul in picioare la fel de putin. Trecerea la Ikarus-urile alea galbene ni s-au parut tuturor bucurestenilor ca primul drum pe Luna. Imi aduc aminte ca pe 311 controlorii nu veneau decat pan’ la Salajan, dincolo nu aveau curaj sa se mai suie ca se urca „minoritatea colocuitoare” care isi avea ghetourile prin spatele sectiei 13 si nu aveau curajul sa se ia cu ei la cearta.
Cam cum se intampla in prezent cu controlorii de pe tramvaiul 11, care nu au curaj sa mearga dincolo de Bricostore, de frica ” baietilor bine-crescuti de Giulesti”! Cam atat cu autobuze si tramvaie. Va las si pe voi sa va aminti de pe liniile pe care le foloseati in copilarie.
Andrei
KIP IN TACI
Surse imagini – Tram Club & Pot Sa Scriu
Eu mergeam foarte mult cu tramvaiul 7 cand eram in liveu… Dar acum vad ca i-au schimbat traseul, sincer nici nu mai stiu unde are celalalt capat. Il stiu doar pe cel de la Luica.
7 e unul din putinele tramvaie in care nu m-am urcat. Cand mergeam mult cu RATB-ul le luam pe cele care veneau pe Trafic Greu si se duceau pe Giurgiului.
Eu mergeam foarte mult cu 17 si 34 pe Mihai Bravu pana la Muncii. Acum de catvia ani de cand au inceput sa construiasca pasajul vacaresti, vai si amar, o aglomeratie de nu se poate pe linia „temporara” 634. Bine ca se apropie de final cu pasajul, ramane de vazut daca vor relua circulatia si pentru tramvaie.
Aaa, si sa nu imi uit ideea. Bine ca termina pasajul vacaresti, pentru ca la 2 statii mai in fata, au si inceput lucrarea pentru alt pasaj in intersectia de la Piata Sudului. Inca cativa ani de haos si aglomeratie, aproximativ in aceeasi zona, pentru aceeasi oameni care abia asteptau sa se mai destinda traficul, nu ca inainte ar fi fost mare aglomeratie pe calea vacaresti cand erau 3 benzi pe sens si linie de tramvai pe care puteai intra…
– 34 parca ziceau ca nu il mai baga. Era o stire mai demult – http://www.realitatea.net/linia-34-de-tramvaie-din-capitala-va-deveni-linia-1-si-va-fi-prima-linie-cu-un-traseu-inelar_850363.html
– La pasajele alea trebuiau tocati bani, ca doar au fost alegeri si in 2012 si acu’peste o luna. Si cum sa faci mai bine bani de alegeri decat din fonduri date „cu parandarat” la lucrari in Bucuresti – 🙁