„Asta ar vinde si pe maica-sa… la cat de misto prezinta marfa!”

Sal’tare
In ultimele zile am avut sansa sau ghinionul (spuneti-i cun vreti) sa dau peste niste oameni care vand servicii si produse. Ei bine, mi-am adus aminte cat de bine te simti cand ai vandut un produs vandabil, dar care inca nu a reusit inca sa se impuna pe piata. Spun asta pentru ca am experienta a doi ani de vanzari in piese auto, iar acolo mereu apar „provocari” de noi ansamble sau subansamble pentru autovehicule. Si totusi ceva din increderea acelui om, pe care il aveam in fata, imi spunea ca nu e vorba doar de talentul sau inascut de a „aburi” clientul cu avantaje si promotionale. Mai era ceva, care il facea sa fie imbatabil in fata celorlalti agenti de vanzari pe care ii vazusem deja. OARE CE?

Ei bine tot eu mi-am dat raspunsul, in clipa cand convins fiind de argumentele sale m-am dus sa inchei contractul. Omului respectiv nu ii fusese inoculata artificial ideea ca produsul respectiv este bun (asa cum de multe ori se cam intampla in MLM-urile de genul Amway, Oriflame, Zepter sau Avon). El fusese angajat mai intai ca lucrator BACK-OFFICE, special pentru a se familiariza cu ceea ce va vinde si de abia dupa aceea a trecut la FRONT-OFFICE, deja convins fiind de faptul ca are in mana un produs sau un serviciu de incredere. Si mai era ceva, care il facea sa fie sigur pe el. Avea incredere in infrastructura firmei sale. Cand a vorbit de cifre exacte a timpului de livrare a marfii sau de termene fixe terminare a lucrarilor, fara abateri ulterioare, eu am replicat:
OK, inteleg astea sunt cifrele. Si cat avem „tolerante” sau „abateri” ?
La care el foarte senin:
Zero dom’le, ca eu am de executat alte lucrari si de dus alte marfuri, nu am chef si timp de lenevit pe la lucrari!
Si asa a fost. Sigur ca, in conditiile in care nesimtirea tratarii clientilor si nerespectarea termenelor sunt lucruri des intalnite la noi, te mira firmele de genul asta. Dar in final asta e reteta SUCCESULUI, la care se mai adauga sigur si un plan de afaceri foarte bine pus la punct.
Ce m-a apucat sa scriu despre subiectul asta? Pai a fost cearta cu un prieten la o bere, de acu’ vreo doua saptamani, cand el imi spunea ca si daca ai o idee geniala, in Romania nu o poti pune in aplicare pentru ca nu poti avea incredere in celelalte „surse” de care depinzi. NU nenea, e posibil si in Romania! Uite oamenii astia mi-au demonstrat-o. Sigur ca tot ei mi-au spus ca profitul marisor va veni peste ceva ani. Acum ei nu reusesc decat sa supravietiuiasca, insa e important ca se afla in limitele prognozelor initiale, ale planului de afaceri. Deci e foarte posibil ca profitul prognozat acolo sa se indeplineasca. Important e sa nu se faca rabat de la calitate si nici sa nu se neglijeze comunicarea intre toate „paturile” decizionale ale firmei. GATA cu lectia de afaceri primita de mine. Acu hai sa va si destind un pic!
Si daca tot am vorbit de antreprenoriat, de vanzari si alte nebunii de genul asta, hai sa va dau si doua melodioare. Una trista care sa va dea componenta pesimista a unui astfel de demers – Kansas – Dust in the wind

Andrei… 😉
KIP IN TACI