Sal’tare. Totul a pornit de la postul asta al lui Bobby (http://www.bobbyvoicu.ro/o-zi-ciudata-tehnologia-pica-des.html). Si citind pe acolo diversele comentarii (si mai ales unul care ducea catre o idee veche, cu biletele sub pres) mi-am adus aminte de cum comunican noi cand eram mititei. Asa ca daca tot mi-am adus aminte am chef sa va provoc si pe voi la un „remember from childhood„:
Prima si cea mai intalnita (si azi la mine pe strada) era strigatul la geam/poarta. Parca si aud: MAMA LU’ ANDREI, IL LASATI LA FOTBAL? (mai ales ca pe vremea aia macar mai stiam sa fiu portar; azi cred ca nici o pasa nu mai pot da; de aparat, nici gand). Sigur ca daca eram dupa vreun 4 la biologie sau chimie (ca astea ma chinuiau mai tare in gimnaziu), amicul meu primea apostrofari si amenintari de genul: MA COPILE, VEZI CA MA DUC LA MAMICA TA SI SA VEZI CUM ITI TRECE TIE CHEFUL DE STRIGAT! Asa ca respectivul/respectiva pleca cu coada intre picioare
Mai apoi crescand noi, ne era rusine sa mai strigam! Eram deja clasa a opta si ne consideram adolescenti. Asa ca lasam biletele in spatele caloriferului, din scara blocului sau scriam cu carioca, pe usa punctului termic locul unde ne strangeam. Acu’ sigur ca si prosteala asta a nostra era mai mult „de figuri”. Ca daca dadeai un tur prin cele 5-6 locuri unde ne strangeam de obicei, sigur dadeai de noi! Da’ acu ce sa ii faci daca vroiam noi sa sa facem mai interesanta „comunicarea” si daca aveam imaginatie prea bogata!
In vacantele la tara, treaba mergea teoretic mai greu (din gura in gura). Insa, pentru ca la tara oamenii nu aveau parte de COMUNICARE foarte multa, mecanismul functiona mult mai rapid. Plus ca eu si frate-meu, stand chiar in centrul comunei, deveniseram un fel de PUNCT de INFORMARE! Insa era interesant si crea relatii mai stabile si mai ferme. Azi, desi comunicarea e muuulta si diversa, parca mai mult ne strica RELATIONAREA propriu zisa.
Sigur ca daca tot vorbim de relationare, chiar acum mi-am adus aminte de inceputurile telefoniei mobile. Si pentru ca ne costa mult sa vorbim, aveam deja comunicare prin bipuri. Fiecare numar de bipuri insemnau cate ceva. NU mai zic de perioada cu comunicarea la 3 secunde GRATIS de la CONNEX. Crima si pedeapsa frate! Unii ajunsesera sa faca adevarate „chat-uri”.
Cam astea au fost? Voi mai aveti de adaugat?
P.S. Nu va puteam lasa fara fond muzical… Si pentru ca cel mai des verb folosit era A VENI, asta are si melodia asta:
Andrei
KIP IN TACI
uuufff, asa multe amintiri(nebune) ….. multe rau!
Hai sa continui tot cu modalitati de comunicare, daca tot ai dat tonul.
Noi (adicatelea eram 2 si capul nebuniilor si nebunilor) atarnam o sfoara de la geamul nostru (et9), care cobora pana la parter. Eram multi copii aflati pe aceeasi coloana de apartamente.
Faceam un fel de mass-message, prin care ne informam prin biletele, tacut, unii pe altii, ora la care urma sa ne vedem. Asta se intampla pe partea de la dormitoare, unde stateau parintii.
Intalnirea ne-o dadeam pe partea opusa, la balcon, unde aveam pregatite de toate: caiete, stilouri, temele aproape de finish, lasate asa, cu scop…, si rosii si pungi cu apa pregatite pentru trecatori. Bine pitite. Daca cineva avea proasta inspiratie sa vina sa ne parasca parintilor (informatie obtinuta, da, ati ghicit, prin intermediul massului cu sfoara), noi eram deja aruncati asupra temelor pe care tocmai le terminam…. dom’le! :-\”
xplorio’s last blog post..Veliko Turnovo (Tarnovo), Bulgaria. Video
La noi fetele era ori strigatul la geam, ori direct sunatul la usa : tantiii, o lasati pe Alina afara? 🙂 Ca sa nu mai vorbesc ca daca voiai sa te joci, sigur gaseai cel putin vreo 3 fete ( am fost intr-o scara numai de fete de varsta mea, eram o gasca de mai mult de 10 fete) in fata blocului- principalul loc de desfasurare a fortelor . Ce vremuri…
Alina’s last blog post..Poze de la filmari videoclip Kalimba – Alb Negru
Artistule, pe tine nu te striga ma lumea prea des, ca steateai toooocmai la 8, si aveai vecin pe „ala de sus”. Sa vezi jos la noi ce strigaturi se bagau : Criiiiiistiiiii, Peeeeetreeee, Rooooobiiii. Remember ?
Eu zilele trecute, cand stateam in casa paritilor si fi-miu lovea cu sete migea de perete si nu ma lasa sa dorm mi-am dat seama ce mai terorizam noi pe amaratii care stateau la parter si aveau ghinionul sa avem „poarta” pe peretele dormitorului lor… Ce ma mai enerva baba aia care ne alerga zilnic si ne lua mingea. Cred ca a murit de mult dar pentru mine e tot „baba de la parter din spatele blocului :-\” ” Iar zgomotul mingii lovite de perete in jurul pranzului era tot un semnal 😉
@Xplorio – mamaaa da la voi era multa imaginatie nene! 😉
@Alina – Si voi ca fetele! Nu-i asa? 😀
@Cristi – nene nu mai zice mai multe ca mi se face dor de bloc! 😉