1000 de articole! Istorii, Intamplari si Ce a ramas pana aici!

Sal’tare. Uite am ajuns si la 1000 de articole de pe blog. Stiu ca probabil unii din voi zambiti si va intrebati: CUM FRATE, DE ABIA DUPA 2 ANI SI JUMATATE AI AJUNS SI TU LA 1000 de ARTICOLE? Pai ce sa ii fac daca imi place sa scriu si sa povestesc mai rau ca un mosulica d’ala care sta pe banca in parc isi povesteste tineretea si nu sa fiu agregator de stiri. Si daca tot am zis de povestit, ia trageti-va voi cate un scaunel si hai sa va zica mosu’ povestea (cat voi putea de scurta a celor 1000 de articole)

Totul a inceput in Noiembrie 2006 cand mi-am facut un blog pe Blogspot. Ala este acum o amintire frumoasa, insa de acolo parte din texte le-am mai salvat eu in ultimele 6 luni. De ce nu le-am salvat pe toate? Pentru ca inceputurile au fost stangace si desi poate mie imi face placere sa imi vad scriitura de inceput, pentru voi ca cititori nu e deloc placut si nu e nimic special

Apoi dupa 4 luni de scris pe acolo, am zis ca ar fi bine sa ma alatur unei comunitati. Si cum VOCE.RO oferea locuri pe serverul lor am zis ca ar fi frumos sa ma alatur lor. Si din martie 2007 pana acum tot pe serverul lor sunt, chiar daca intre timp am trecut de la artistu.voce.ro la artistu.ro. Si tre’ sa recunosc ca alegerea a fost una mai mult decat inspirata. Intalnirile VOCE din vremea aceea au insemnat mult pentru mine ca bloggerel incepator.

Apoi in prima luna imi aduc aminte cu placere cum am primit primele comentarii mai dese la articole din categoria Radio Artistu sau la textul asta la care tin foarte mult cu Fantezii erotice… din copilarie !

Si din articole in articole!

Luna iunie a lui 2007 imi aduce in minte crearea MAHALALEI BLOGOSFERICE
si a unor povesti inchipuite despre blogosfera intr-un pur stil LA MISTO. Sigur ca incepator fiind am cam tras prea tare de idee si la un moment dat s-a transformat in apa chioara. Insa Cu „cazanele” la plimbare si Noutati in blogosfera raman 2 texte dragi din acea aventura si unele despre care a tot auzit m ult timp vorbe cand ma duceam pe la socializari

Dupa 2 luni de acomodare cu WORDPRESS-ul uite ca a venit si luna august a aceluiasi an. Si desi se spune ca in perioada de vara traficul si cheful de blogging scade drastic, uite ca la mine in acel an a fost o perioada propice. Sigur cred ca era vorba si de faptul ca numa’ ce ne mutaseram in Giulesti si probabil euforia aceea imi oferea si un fel de energie si savoare pentru a scrie acele articole.

Si ma laud tot de atunci cu acel artcol Tiganii Reloaded (un text ce a strans 29 de comentarii cu tot cu raspunsurile mele), Doctor Love (text care mi-a atras pentru o perioada in gasca aceasta porecla) si Amintirile dintr-un sat sasesc… Sanpetru (care mi-e ar aticol foarte drag, pentru ca iubesc foarte tare acel loc)!

Toamna lui 2007 a inceput destul de hotarat. Scriam mult si cresteam pe zi ce trecea. Problema e ca tot atunci incepusem sa ma dedulcesc la SPAM. Imi aduc aminte ca ma apucasem in goana dupa trafic sa comentez pe orice fel de bloguri, desi textele nu aveau nimic care sa il faca pe om sa revina. Insa dintre ele trei mi-au ramas in minte si azi:

Acest frumos text Cand voi fi mare vreau sa ma fac inginer! – era prima mea incercare de a face mai multe articole si dupa aceea o categorie de STAND-UP-BLOGGING, idee la care am renuntat ulterior, pentru ca am inteles ca hazul meu vine cateodata si nu e unul care sa provoace hohote, ci mai degraba zambete discrete, dar placute.

Apoi dupa ce in luna august va povestisem de Sanpetru, ca un fel de avanpremiera, acum veneam cu imagini care sa argumenteze superlativele pe care le aruncasem eu fara pic de retinere!

Noroc cu aceasta „sarbatorire”, ca mi-am adus aminte ca impreuna cu 3 oameni la care tin foarte mult (mandra-mea, cumnata-mea si cumnata-meu), am trait un an si jumatate si prin Regie, gustand din plin placerile si neajunsurile acestui campus universitar

Luna noiembrie a anului 2007 e luna in care am scris cele mai multe posturi dintotdeauna – 69 la numar. Sigur ca multe fiind, foarte multe dintre ele intra la categoria STERIL. Insa ma pot lauda ca in acesta luna am inceput un demers la care tina inca foarte mult si acum – Jurnal de Romania, cu primele doua articole despre Oltenia – Alexandria, Rosiori, Draganesti-Olt si mai apoi Caracalul.

Tot atunci visam, asa cum visez si astazi sa devin un mic Tudor Octavian. Si am incheiat luna cu unul din cele mai lung articole ale mele din Jurnal de Romania – Sighet si cu o poveste despre un mare om numit EGINALD SCHLATTNER. Mi-au gasit multi oameni blogul, in cautare de informatii despre el si ma bucur maxim ca am putut ajuta

Decembrie a fost luna primului meu X-mas Party. In februarie anu trecut visam la statutul meu de azi – Cap de familie si tot atunci eram extrem de suparat pe ceea ce se petrecea in Kosovo. Dupa care in Mai eram deja in plina activitate de organizare a nuntii, desi ea era de abia in septembrie. Da’ ce vreti, noi suntem copii prevazatori! Tot in luna mai i-am descoperit pe cei de la Xplorio

Luna iunie a anului trecut a fost cea in care prima mea Mitza a disparut probabil pe coclauri giulesteni, furata fiind de vreun cocalar care vroia sa isi ia o jumate de vodca

Luna iulie a stat sub semnul lui George Orwell si al filmului facut dupa cartea sa 1984, da si a ultimei intalniri VOCE de pana acum. Sper ca acum in vara sa ii mai vad pe copiii astia faini!

Septembrie nu a prea existat pe blog, pentru ca a fost luna cu nunta, iar Octombrie a stat sub semnul aventurilor Lunii de miere!

Si aici ma opresc cu povestirile. De ce? Pai pentru ca Artistu’ a aflat la acest moment ca va fi tatic (una la mana) si a descoperit Twitter-ul. Si deja s-au schimbat un pic datele problemei. Nu stiu daca pot spune ca e vorba de o evolutie, dar din momentul noiembrie 2008 cu siguranta vorbim de alt stil de a trata blogging-ul si alta poveste. Unii mi-au zis ca noul stil e un pic mai trist, eu zic ca e un pic mai responsabil. Timpul insa ne va dovedi tuturor daca am facut alegerea buna si vom vedea cat de mult va vor placea viitoarele articole!

Si daca tot am implinit azi 1000 de articole imi permit sa imi fac si mie si blogului meu o dedicatie – Jazz la acordeon

Andrei
KIP IN TACI