Sal’tare. In drumul meu spre biroul din Viilor trec pe langa mintile luminate din armata si inginerii din armata. Adica Academia de Inalte Studii Militare, apoi pe langa Academia Tehnica Militara (de la Piata George Cosbuc) si sunt mereu fermecat de uniformele militare ale celor care ies sau intra in aceste doua institutii militare. Emana aceste „haine speciale” un farmec aparte si un respect, venit din totii anii de istorie veche sau mai recenta.
Armata: Visul meu din copilarie!
Sau poate e de vina faptul ca eu imi doream inca din adolescenta sa fiu cadru militar. Sigur ca nu a fost un gand serios si un vis „arzator”, caci daca era asa, probabil nu-mi putea sta nimeni in cale, a fost probabil o toana si prea putin curaj din partea mea.
Pe de alta parte cred ca toata aceasta „atractie” se datora si „vremurilor” in care am fost eu adolescent. Anii grei ai tranzitiei 1993 – 1998. Ani in care la TV se auzea mereu de „strangem cureaua” sau de „luminita de la capatul tunelului”, pe care parintii nostrii nu o mai vedeau de nici o culoare. Si probabil lumea cazona, adica armata, reprezenta si reprezinta pentru mine o insula de NORMALITATE si SIGURANTA pe care in societatea de atunci si amia les in societatea de azi nu le mai gasim.
Si daca tot vorbim de haine militare, hai sa ajungem si la cea mai detestata in aceste vremuri: Jandarmeria. Si credeti-ma, ca imi pare rau pentru ei ca si „personalitate colectiva”. De ce? Pentru ca Jandarmeria Montana este lipita bine de sufletul multora dintre fostii si actualii muntomani. Si povestile pe care le poti auzi cu salvari din crevase sau din prapastii sau alte si alte situatii, va pot face s pe voi sa indragiti aceasta institutie, pe care 3 sau 4 batalioane o pot arunca in derizoriu printr-o purtare slugarnica si nedemna de juramantul militar. Pacat!
Si totusi sper ca viitorul sa aduca NORMALITATEA la ea acasa si sa ne bucuram de intalnirea cu oricare tip de militar… asa cum canta odat demult si Dan Spataru:
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns