Sal’tare
Dupa experientele Augsburg si Heba, dupa 2 ani si jumatate de „front-office”, de scarba de clienti, de scarba de telefoane si de clienti disperati. Asa ca trecerea a fost mai mult decat placuta.
Odata cu trecerea la acest job am inceput si alpinismul si plimbarile dese la munte, plus bicicleta si vara si iarna. Ce a ramas acum din acea firma? Pai doar un nume in LISTA DE FIRME.
Si acu, pentru ca nu am prea mult chef de abureala, o sa las bilele albe si negre scurt si cuprinzator: Bila alba – Stia patronul asta sa ne pacaleasca asa de usor. Avea un talent in a oferi mici atentii, care te faceau sa zici, ba ce OM! Bila neagra – Salariul pe cartea de munca era minimul pe economie.
Si cand a venit vremea sa imi dorec un credit, s-a vazut clar dezavantajul! Bila alba – Stia clar ca in jobul nostru nu poti munci mai mult de 60% din timpul unei zile si ne oferea „ferestre” de relaxare.
Asta atunci cand aveam birourile impreuna, insa in ultimii 2 ani din cei 4 lucrati acolo, el si-a mutat biroul in alta parte si asta s-a transformat intr-un mare dezavantaj pentru productivitatea firmei si pentru comunicare cu clientii Bila neagra – A cautat sa reduca costurile cu orice pret. Iar cand pretul platit de angajati e prea mare, lumea pleaca.
Asa ca in ultima parte devenise normal un flux de 2-3 plecati pe luna si 2-3 angajati in locul acelora. Iar clientii pentru care lucram vedeau asta si nu erau chiar multumiti Bila alba – A tinut comunicarea cu clientii „centralizata” si deci nici unul din dezavantaje, nu putea ajunge in exterior.
Insa odata cu lenea de a se mai ocupa de relatia asta si odata cu „externalizarea” unora din „comunicari” au ajuns si la urechile „altora” si „buba” s-a spart.
Sigur ca marea surpriza a noastra, a celor angajati a fost cand am aflat ca suma primita pentru fiecare din noi, care ar fi inclus plata salariului si a cheltuielilor de intretinere era de vreo 20 de ori mai mare decat suma salariului pe care il primeam „la negru”.
Asa ca eu am zburat rapid la jobul despre care va vorbeam la vremea aceea la camioane in Bragadiru, iar firma s-a transformat. Insa despre transformarea ei si revenirea mea inapoi o sa vorbim alta data!
Andrei KIP IN TACI
Mare minune sa gasesti un servici care sa-ti ofere o anumita flexibilitate si nu un mediu tembel in care sa-ti dezvolti abilitati sticlistice si halberofile :)))
.-= fanel´s last blog ..Motiunea Reloaded =-.
Aici chiar ai mare dreptate! 😉