Sal’tare. Este pe langa Brasov. Iesirea pe langa uzinele Rulmentul si Tractorul, catre Bod si Harman. Se prea poate ca acest sat sa imi fi ramas in minte si din cauza saptamanilor din vacantzele de iarna si de vara pe care le petreceam aici.
Era pentru mine, copil fiind, o enigma cum copii de unguri, sasi si romani, desi se exprimau greu in romana, se pot intelege. Era simplu. Simbioza se realizase prin invatarea partiala a unor cuvinte din limba celuilalt. Si vorbirea lor era un amalgam interesant. Aici am vazut pentru prima (si cred ca si ultima) oara un cinematograf sasesc. Iar filmul unul clasic deja: TARZAN.
Era si este frumos aici cum se tin anumite traditii. De 1 mai vei trecand fanfara.Si au sasii o placere de a canta la fanfara, ceva de speriat.
Iar dupa revolutie ei au fost primii care au plecat fie pentru achizitii de instrumente, fie pentru a ramane sau fie pentru imbogatirea repertoriului. Ce te mai frapeaza si iti place in acelasi timp la casele saseti si la curtile lor sunt gardurile cade cetate, marime exagerata a lor si mai ales surile imense si semete. Cand intri in interior ti se pare ca colo poti introduce usor toata Calea Lactee si toata puzderia de stele dupa cer. Ti se pare ca barnele groase de brad care se intretaie deasuora capului tau au fost puse acolo de niste „Guliveri” si in nici un caz de cei care locuiesc in aceste case si cei din imprejurimi.
Aici mai gasesti placerea de asta in fanul uscat. Toata sura miroase in primul rand a fan. Dupa care, daca e vara siti cum iti gadila nasul parfumul merelor proaspete (ca doar aci e patria lor). Iar daca vorbim de iarna miroase puternic a cartofi si a brad. Mai e misto in curtile astea, ca au sasii un fel de respect religios pentru uneltele vechi din lemn. Poti face la ei in curte, albume intregi de poze superbe.
Si mai e aici in acest loc un obicei superb:
De revelion se strange toata lume din comuna, in centru la biserica catolica, unde vine si fanfara si se desfac sticle de sampanie. Din biserica superba, datand de pe la 1300 ca cetate si mai apoi rezidita in 1795 se revarsa dangatul clopotelor.
Si nu in ultimul rand, aici am vazut si mi-am pierdut ore intregi la aerodrom, de unde un avion vechi si jerpelit ridica in aer planoare. E superb cum gramada aia de fiare, reuseste sa aibe gratia unui albatros sau al unui pescarus. Dau ocol dealului cel amre de langa comuna, numit Lempes, deseaneaza imaginare traiectorii si daca mai prind un curent iar se ridica.
Un joc frumos ce iti aduce aminte de zborul pasarilor seara de la malul marii. Gata ma opresc aici cu povestitul. De ce ? Pentru ca in vreo doua saptamani vreau sa va ofer imagini de acolo si e frumos mai intai sa va starnesc curiozitatea, sa va fac sa va doriti intr-adevar niste lucruri, niste oameni si niste locuri frumos zugravite.
Spor la visat!
P.S.1. Si totusi o poza va las. O mica poza cu biserica evanghelica de care va vorbeam mai sus. Cea din poza de sus. Si uite si o pagina de prezentare a comunei.
Andrei
KIP IN TACI
Cate pace si implinire razbate din articoll tau! Si daca te-ar fi platit cineva merita citit.Poate o sa ajung candva acolo 😡
e superb acolo. mi-am petrecut multe veri pe acolo cand eram mic; intr=-o familie de sasi… intre timp sunt in germania.
@Anaconda – Ma bucur ca ti-a placut si sper ca atunci cand vei ajunge acolo sa ramai cu aceeasi impresie !
@jura – mersi de sustinere ! 😉
asteptam pozele…asta e faina rau…dar am eu o banuiala ca celelalte sunt si mai..:)
Se face, se face ! Doar un pic de rabdare !
😉
E placut sa vezi ca nu doar localnicii au o parere buna despre comuna asta. Ceea ce ma sperie pe mine e ca tot mai multi „investitori” de prin alte tari vin, cumpara acele piese de muzeu – gospodariile sasesti – si le modernizeaza intr-un asa hal incat sterg aproape orice urma din ceea ce reprezentau ele candva.
ma bucur ca nu sunt singurul caruia ii plac acele plaiuri. Da si eu „deplang” schimbarea si plecarea lor, ca si nenea Eginald Schlattner. Dar ce sa ii faci, nu poti obliga oamenii sa nu doreasca sa traiasca mai bine, doar de dragul unor vise in care crezi tu !
😉
Asa este – poate e un vis sau poate o amintire…. Era frumos cand vedeam familiile de sasi mergand duminica la slujba imbracati in portul lor traditional, erau frumoase zilele de 1 mai, cand auzeam fanfara trecand pe strada, tot centrul comunei era ca o floare – casele intretinute, strada maturata, flori in fata caselor, salcami pe marginea drumului…. Acum sunt incercari timide de a face ceva si trebuie sa recunosc ca incepe sa se vada. Pacat ca nu toti stiu sa aprecieze, sa intretina si poate chiar sa-i ajute pe cei care incearca.
sasi nu prea mai sunt sunt pe cale de disparitie in schimb ne-am procopsit aici in sinpetru cu o gramada de tigani nenorociti care strica reputatia si frumusetea comunei sunt din ce in ce mai multi !! vorba aia frumoasa tara pacat ca e locuita
Eee, chiar si cu aia acolo sa stii ca mie tot imi place Sinpetrul. Si sper ca tendinta intoarcerii sasilor in zone adiacente Sighisoarei sau Sibiului sper „sa se ia” si pe langa Brasov si sa vedem revenind la „casele lor” si mai ales sa vedem renovate aceste superbe case si prin Sanpetru, Bod sau Harman! 😉