Amintiri… de pe la “joabe” – piese auto – Heba Autotrade – ep. 3

Sal’tare
Trecerea de la vanzare pieselor auto pe care o faceam la Augsburg, la cea de la HEBA Autotrade, a fost destul de neplacuta. De ce? Pentru ca ma invatasem destul de puturos. Aveam acolo un sistem electronic automat de recunosterea a codurilor originale ale pieselor auto si in aceeasi pagina si variantele lor pe producator. Asa ca treaba mea era mult usurata. Aici trebuia sa fac procesarea (de care auzisem la cursul pregatitor) pe cataloage de hartie, pe un alt program de identificare si de descoperire a produselor omoloage celor originale de pe piata pieselor de producator. Pot compara trecerea aceasta, cu trecerea de la un job in care folosesti doar calculatorul pentru a face operatii matematice, cu trecerea la un alt job in care nu ai voie sa folosesti decat pixul pentru a calcula. Sigur ca e un pic „trasa de par” comparatia. Insa in mare cam asa o simti. Dar e benefica, pentru ca intelegi mult mai bine diferentele intre piese si capcanele in care poti cadea atunci cand le alegi.
Pacat insa ca eu am ajuns la momentul cand Heba era in cadere. Din colosul care cu 5-6 ani in urma se batea cu cei 2-3 mari giganti ai pietei pieselor auto, acum devenise „o echipa de mijlocul clasamentului” si o candidata serioasa la retrogradare
Mi-a placut aici, ca sistemul de calcul sau de ofertare era extrem de vizibil si puteam intelege clar lantul ofertare-vanzare si relatia firmei cu clientii
Pacat ca „acest extrem de vizibil” a insemnat pentru unii si extrem de permisiv. Si atunci am inteles de ce firme ca Auto Total sau Autonet sau Meteor tineau cu dintii de anumite principii. Pentru ca „permisivitatea” lasa loc de greseli, iar greselile in vanzari se propaga rapid si dau nastere unor scaderi grave de incasari
Mi-a mai placut aici atmosfera. Tocmai de aceea, cu o mare parte din cei cu care lucram tin si acum legatura si ne sunam de sarbatori. Sigur ca rwesponsabilitatile varstei ne-au facut sa ne vedem din ce in ce mai rar. Insa pot spune ca din punct de vedere al distractiei impreuna cu colegi in afara orelor de servici, ca acelea de la HEBA nu am trait pana acum (un spiridus imi sopteste ca de vina era si varsta si faptul ca eram la inceputul carierei si ca inca nu aparusera responsabilitatile; e posibil, nu pot sa il contazic eu un biet om pe ditamai nea spiridusul!)
Si nu in ultimul rand, pacat ca cei din conducere nu au inteles cand a inceput caderea firmei, ca nu reducerea drastica a cheltuielilor e solutia de salvare, ci dezvoltarea si ideile inovatoare sunt cele care aduc mereu SALVAREA.
Ce a mai ramas azi din HEBA? Pai datele de contact al magazinului din 13 Septembrie 59-61 aruncate prin toate directoarele de informare de pe net si LOGO-ul ei in portofoliul celor de Green Pixel, care ne facusera pagina de net si de la care cumparaseram programul de facturare si ofertare! Pacat! Dar asta-i viata… unii mor, altii traiesc!
(Sursele imaginilor Green Pixel & Manuale auto)
Andrei
KIP IN TACI