Orlando a scris in 2006. Evident ca toti stim textul asta, pentru ca l-am primit nu o data pe mail in ultimii cinci ani, ca si motiv de funny. Din rautate si din neatentie (aveam impresia ca textul fusese scris ieri, cu un simplu COPY – PASTE), am avut o reactie virulenta la adresa lui Orlando. Dar mai ales la adresa celor care i-au promovat textul, spunand voalat, cu cuvinte mestesugite, despre Orlando ca E UN NIMENI. Cei care au impartit textul sunt ALTI NIMENI care SUSTIN NON-VALOAREA.
Un comentariu cat o dojana
Intre timp, o persoana importanta de prin blogosfera „m-a luminat” si m-a intrebat (citez, pentru ca mi-a placut mult „zicerea”):
Da! Dar crezi că problema ta se va rezolva injurând pe alţii? Adică OK. Dai o muie, l-ai coborât pe ăla la un nivel jos. Ce câştigi tu din asta, dincolo de satisfacţia de moment?
Si mi-am dat seama ca are dreptate omul. Treaba este extrem de logica. Important e sa iti vezi tu de calea ta, nu sa le dai la gioale celorlalti, ca sa ii incetinesti. Pentru ca intotdeauna vor fi unii care vor merge mai repede ca tine tu te vei lupta in continuu cu morile de vant. Plus ca in loc sa capeti experienta, in loc sa evoluezi pozitiv, tu nu vei dezvolta decat noi metode de a faulta. Iar asta nu e „un serviciu sau un produs cautat”, cel putin in cercurile in care ma invart eu.
Mea culpa online – Lectie
De ce scriu aceste randuri acum? Evident ca un gest de scuze dar si pentru ca din lasitate, am dat DELETE acelei postari de pe FACEBOOK si m-am suparat ulterior pe reactia mea prosteasca. Poate ca „lectia lasitatii mele” va reprezenta o lectie pentru altcineva. Este foarte usor sa arunci o piatra intr-un lac, vorba proverbului, dar este cu mult mai greu pentru cei zece destepti care se chinuie dupa aceea sa o scoata.
Cam asta a fost „spovedania” mea si operatiunea aia veche „de pus cenusa’n cap”! Aveti grija ce urma lasati pe internet. Unele s-ar putea sa doara.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns