Sal’tare
Ma tot tin de ceva timp sa va scriu un articol pe aceasta tema, insa nu am gasit impulsul de care aveam nevoie. Da uite ca zilele trecute Make si acest articol al lui despre ALCOOL m-a „activat”.
Si va spun cat pot de sincer ca inca din adolescenta am fost obisnuit cu „cantitati”! Ei bine, de acum vreo 10 ani a tot dat peste oameni care imi povesteau cum se degusta un vin, cum sa recunosc un vin bun,cum isi schimba un vin rosu calitatile in functie de tempaeratura la care este, la ce mancaruri merge un vin sau un cognac si muuulte altfel de lucruri interesante.
Sigur ca lucrurile astea le-am auzit, cate unul cate unul si s-au sedimentat. Dupa care am avut si ocazia sa beau in ultimii 3-4 ani si niste vinuri de foarte buna calitate si destul de scumpute. Iar papilele mele gustative, nu au putut uita acea savoare. Si am inceput sa il caut si sa il beau „mai putin sportiv”. Am inceput sa beau un pahar atunci cand citeam sau cand scriam cate un articol pe blog, in linistea caminului nostru si cu gandurile mele. Si usor, usor am invatat sa simt aromele si buchetul unui vin. Parc un pic de „miros” de flori de salcam la unele, la altele parca un fel de gust de tutun, asa cum mirosea in copilarie in Baragan, iar la altele parca un iz de flori de tei.
Si anul trecut am descoperit si minunea aia de emisiune FRATIA VINULUI, pe care de saptamana asta au rebranduit-o si se numeste FRATI DE VITA. O urmaresc cu pixul in mana si imi notez mereu nume de podgorii, nume de vinuri. Ei bine, si minunea asta de la TVR, a fost picatura care a umplut paharul. Dupa ce am vazut mai bine de jumatate din editii, am inceput sa imi doresc sa devin degustator. Ba mai mult. La anul vreau neaparat sa incep sa fac excursii „oenologice” din ce in ce mai dese. Nu de alta, dar pe langa fiecare crama sau podgorie sunt mereu si o gramada de obiective turistice de vizitat si o gramada de privelisti foarte frumoase!
(Mandrutza mea, citind peste umar ce am scris, imi sopteste discret la ureche:
PUIULE SI TOTUSI PENTRU A VISA SI PENTRU A SIMTI, ASA CUM ZICI TU DESPRE VIN, AI NEVOIE DE O ANUMITA EDUCATIE „INALTA”!)
Ei bine, aceasta perceptie e des intalnita. Si recunosc sicer ca si eu am crezut asa… dar ma intreb:
A DEGUSTA SI A SIMTI SAVOAREA UNEI BAUTURI ALCOOLICE (VIN, COGNAG, BERE) TINE DE EDUCATIE SAU DE IMAGINATIE?
Eu unul tind sa votez pentru a doua varianta. Iar de imaginatie si fantezie nu cred ca ducem lipsa nici unul dintre noi, fie ca suntem muncitori cu carca sau doctori docenti. Asa ca eu cred cu tarie ca si nea Vasile care face curat la ghena de la scara 2 si dom’ profesor Popescu, care poate intoarce lumea intr-o singura noapte pe dos, pot simti gustul de pai umed si mireasma de salcam din vinul de Dealu Mare pe care chiar acum, cand va scriu aceste randuri, il consum.
Apoi, ca sa inchidem cercul „temei alcoolismului”, de la care ma pornit acest articol, las un fel de concluzie:
Cred ca trebuie sa rupem „lantul gandirii cantitative”, care a facut si din generatia noastra, una de mici alcoolisti. Trebuie sa ne gandim la viitorul copiilor nostri si la un mediu mai sigur, cel putin din punct de vedere al acestei PACATOASE ISPITE!
Andrei
KIP IN TACI
Cred că ai dreptate, şi mai cred că trebuie să ai o anumită stare de spirit să poţi simţi aromele, buchetul unui vin.
Cred ca STAREA DE SPIRIT ti-o creezi singur. Trebuie sa iti impui RELAXAREA, pentru ca mintea si trupul au nevoie de un ritm incetinit, intr-o lume in care parca se intampla pe FAST FORWARD!