Sal’tare. Din copilarie eu am fost fan al ideii de adaptabilitatea solutie sau posibilitate. Evident ca in dezbaterile cu prietenii, toti imi spuneau ca nu este OK. DE ce? Pentru ca noi in viata trebuie sa avem Principii si sa tinem de ele pana la Final. Oricare ar fi acela? Evident ca vorbim de colegii mei care erau usor rasfatati si eu eram ala care trebuia sa sap primavara si sa adun porumbul toamna. Nu ma intelegeti gresit, nu ma plang, ci chiar ma bucur ca acele lucruri s-a intamplat. Pentru ca altfel nu eram ACESTA care sunt AZI si mai mult ca sigur nu puteam sa va scriu sau sa va spun voua toate aceste lucruri.
Si totusi Adaptabilitatea Solutie sau Posibilitate? Sau pacaleala?
Evident ca anii au trecut si unii dintre noi „ADAPTABILII” au ajuns sa inteleaga aceasta capabilitate altfel. Au zis ca au un avantaj de a trece peste anumite limite… insa unele dintre ele si un pic peste „limita moralitatii”. Si atunci te intrebi:
Este oare OK sa fiu ADAPTABIL. Nu cultiv cumva un soi de FALSITATE si un tip de a fi „ULEIOS”? Nu, daca iti impui un ser de principii si reguli de la care sa nu abdici. Pai si cum era in copilarie cand iti spuneau de PRINCIPII si tu le spuneai sa sunt rasfatati? NU vorbim totusi de reguli „la cheie si pana la capat”, asa cum le intelegeam noi atunci.
Si totusi cu ECHILIBRUL de care vorbeai mai devreme cum ramane? Cred ca il gasim daca stim sa il cautam. Insa nu oricum, ci zi de zi si cu multa rabdare. Fara insa sa renuntam la acele principii si acele ganduri care ar putea sa ne faca mai buni zi de zi.
Andrei, care inca se intreaba: Adaptabilitatea Solutie sau Posibilitate ?
KIP IN TACI
Surse imagini: Echilibrul TAU & Alamy.COM
Lasă un răspuns