Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi aveti sau ati avut in copilarie un acvariu cu pesti. Este superb sa stai si sa privesti pestii minute intregi. Nu este vorba doar despre faptul ca sunt colorati si ca in miscarea lor prin acel mic bazin creeaza un tablou dinamic superb, ci mai ales acea cautare a lor. Reactia lor la intalnirea cu ceilalti pesti sau curiozitatea descoperirii unor bucatele mai vechi de mancare sau mancatul algelor nou introduse. E o placere care da dependenta. Si imi aduc aminte cu mare placere ca in timpul liceului am avut un acvariu si imi placea (cel putin la inceput) sa am grija de el. Doar ca odata cu trecerea timpului te cam plictisesti.
Ei bine s-ar parea ca puiutii mei dragi (Matei si Tiberiu) mostenesc dragostea pentru acvarii. Si de fiecare data cand trecem prin Auchan sau prin Piata Crangasi, nu avem cum sa nu zabovim macar cateva clipe si in fata acelui superb acvariu cu pesti. Sunt pur si simplu hipnotizati de acea miscare browniana a lor si de toate giumbuslucurile pe care le fac. Si de multe ori ma roaga sa le iau si lor un acvariu. Doar ca aceasta dorinta a lor este in acelasi registru cu „hai sa luam 2 pisici, 2 caini sau o capra sau o oaie„. Ba mai mult, Tiberiu acum vreo cateva zile vroia sa ne luam chiar o vaca. O si vad pasind maiestuos pe asfalt prin Giulesti si lasand o balega in mijlocul bulevardului.
Si totusi sa stiti ca nu sunt insensibil la dorintele lor. Sunt hotarat sa le iau un acvariu, insa peste vreo cativa ani, cand vor putea sa aibe intr-adevar grija de el si cand vor intelege clar responsabilitatea unui astfel de demers. Pana atunci cred ca voi merge mai repede cu ei sa invete sa pescuiasca pe Lacul Morii, ca tot e la o aruncatura de bat de casa noastra.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns