De multe ori in plimbarile prin tara, uitandu-ma la cat de frumoase sunt unele sate, imi imaginam cum ar fi sa stau acolo undeva intr-un sat de munte aflat pe o sosea judeteana la vreo 30 – 40 de km de orice asezare urbana. Evident ca primul lucru care imi venea in minte era cum sa imi creez tot confortul pe care il aveam acasa si toate avantajele „animalului urban”. Baie, centrala, internet, TV si toate celelalte.
Si tot gandind asa, am ajuns sa cred ca oamenii aceia au toate aceste lucruri. Sigur ma „ajutau” mereu cabluri de internet vazute pe unii stalpi. Ma ajutau cate un supermarket aruncat din cand in cand in centrul vreunei comune sau multele antene DOLCE sau FOCUS SAT vazute.
Si totusi la un moment dat am avut treaba la o cunostinta aflata intr-o comuna la vreo cativa km de Campina peste deal. Si desi intra cablul de net la ei in casa, desi aveau antena de Dolce pe acoperis. Desi aveau centrala pe lemne in curte si super market in centrul satului. Mi-am dat seama ca viata nu e la fel de usoara, ca in povestile mele.
De ce?
- Pentru ca lemnele trebuiau aduse de la padure, taiate, sparte si stivuite cu forte proprii.
- Banii sunt putini si nu isi permiteau sa le ia ca la Bucuresti, direct sparte cu 350 – 400 de lei tona.
- Pentru ca nu toata lumea are casa langa supermarket. Si cateodata, trebuie mers pe jos sau cu bicicleta si cate un kilometru jumate sau 2. Iar programul nu e pana la 10 seara sau non-stop. Ca acolo tot niste „fii ai satului” lucreaza. Si ei la randul lor au acasa animale de ingrijit sau focuri de facut la sobe.
- Pentru ca oricat de multi prieteni iti faci in sat, chemarea sangelui tot spre cei lasati in oras te cheama. Si acum ca sa ajungi la ei, trebuie sa te sui in masina si sa bati niste zeci de kilometri, nu in transportul in comun, pe jos sau in vreun taxiu
- Si inchei cu gradinita pt copil poti sa nu ai, scoala poa’ sa fie la mama zmeilor, spital undeva la cateva zeci de km si ala vai de mama lui. Si va ami als si voua loc sa adaugati.
De unde pana unde mi-am adus aminte aceste lucruri? Uite citind articolul asta La scoli, dupa dealuri.
Si totusi care ar fi solutia? Sa ne apucam sa facem #salvamuniti? Sa spargem geamuri la Primarie?
Nu tata! Adunati oameni in jurul vostru, dati tot ce aveti prin casa si prin suflet si daca nu va face statul sosea, faceti-o voi, daca nu aveti dispensar, faceti-l voi. Nu de alta, dar de murit putem muri ACUM, nu MAINE sau POIMAINE. De suferit de foame sau sete suferim ACUM, nu MAINE sau POIMAINE.
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginilor – Ajuta un om & Adra
Uneori ma gandesc si eu cum ar fi daca as trai la tara si nu mi se pare atat de greu. Acolo macar esti tu cu oile tale si nu dai socoteala la prea multa lume pentru tot ce faci.
Este liniste si aer curat, multa munca … dar si rasplata!
Problema e ca tu vinzi greu laptele si branza oilor. Si ca lana nu ti-o mai ia nimeni. Dar taxele si impozitele sunt mereu de platit!