Sal’tare
De multe ori in plimbarile prin tara, uitandu-ma la cat de frumoase sunt unele sate, imi imaginam cum ar fi sa stau acolo undeva intr-un sat de munte aflat pe o sosea judeteana la vreo 30 – 40 de km de orice asezare urbana. Evident ca primul lucru care imi venea in minte era cum sa Imi creez tot confortul pe care il aveam acasa si toate avantajele „animalului urban”. Baie, centrala, internet, TV si toate celelalte.
Si tot gandind asa, am ajuns sa cred ca oamenii aceia au toate aceste lucruri. Sigur ma „ajutau” mereu cabluri de internet vazute pe unii stalpi. Ma ajutau cate un supermarket aruncat din cand in cand in centrul vreunei comune sau multele antene DOLCE sau FOCUS SAT vazute.
Si totusi la un moment dat am avut treaba la o cunostinta aflata intr-o comuna la vreo cativa km de Campina peste deal. Si desi intra cablul de net la ei in casa, desi aveau antena de Dolce pe acoperis. Desi aveau centrala pe lemne in curte si super market in centrul satului. Mi-am dat seama ca viata nu e la fel de usoara, ca in povestile mele.
De ce?
De unde pana unde mi-am adus aminte aceste lucruri? Uite citind articolul asta La scoli, dupa dealuri.
Si totusi care ar fi solutia? Sa ne apucam sa facem #salvamuniti? Sa spargem geamuri la Primarie?
Nu tata! Adunati oameni in jurul vostru, dati tot ce aveti prin casa si prin suflet si daca nu va face statul sosea, faceti-o voi, daca nu aveti dispensar, faceti-l voi. Nu de alta, dar de murit putem muri ACUM, nu MAINE sau POIMAINE. De suferit de foame sau sete suferim ACUM, nu MAINE sau POIMAINE.
Andrei
KIP IN TACI
Uneori ma gandesc si eu cum ar fi daca as trai la tara si nu mi se pare atat de greu. Acolo macar esti tu cu oile tale si nu dai socoteala la prea multa lume pentru tot ce faci.
Este liniste si aer curat, multa munca … dar si rasplata!
Problema e ca tu vinzi greu laptele si branza oilor. Si ca lana nu ti-o mai ia nimeni. Dar taxele si impozitele sunt mereu de platit!