A patra zi: Sapta Luna de miere! Orsova, Clisura Dunarii, Severin- Jurnal de Romania

Sal’tare. Azi facem un mic REMEMBER la episoadele trecute de Sapta Luna de miere:

In prima zi va povesteam de drumul prin Tg Jiu cu escala in cheile Sohodolului

A doua zi am avut parte de acel superb drum (pentru mine ca sofer) Baia de Arama – Herculane si cele adiacente lor, plus un pic de Herculane noaptea la inceput de Sapta Luna de Miere

Si in ultimul episod din sapta Luan de Miere v-am povestit cum am vazut noi statiunea de sus si cum ne pregateam a doua zi sa mergem la baile romane de la Hotelul Roman. Asa ca hai la plimbare, in continuare.

Dimineata ora 9 fix, noi ca doi copii cuminti ce suntem in Luna de Miere, ne prezentam la baile romane la care ne facuseram programare. Desi ne spusesera ca ne vor oferi o baie doar sulfuroasa, avem placerea de a ni se oferi una jumi-juma, adica in combinatie cu cea salina.

De ce? Pentru ca e mult mai usor de suportat. Vine si cate un ceai cald si intram la „murat”. E interesant! Sa stai asa si sa te uiti la peretii astia si sa te gandesti ca acum 2000 de ani tot ca tine statea si imparatul Traian. E ceva! Sigur ca mai mult de 30-40 de minute nu poti rezista si simti ca te apasa ceva. E clar suflul din apa si-a facut datoria.

Mai iesim, mai intram si dam usoare semne de plictiseala! Asa ca programul trece la urmatoarea faza. MASAJUL si IMPACHETAREA! Mmmm, chiar ma simt rege acum! Gata programul s-a terminat. Imbracarea si fuguta la Orsova, ca azi avem planuri mari, de vizitat o gramada de locuri!

Continuam in Sapta Luna de Miere!

Prima oprire in aceasta zi de Luna de Miere este portul Orsova, unde prindem un vaporas care pleca in vizita pe Dunare. Nu ajunge el decat pana la intrarea in Cazane, dar e bun si asa decat nimic! E suuper plimbarea! Si mai ales peisajele! Pacat ca oamenii isi bat joc de fluviul asta frumos si pacat ca putini si dau seama de potentialul sau turistic! Hopaaa am si ajuns la capatul plimbarii de Luan de Miere, unde vedem Tabula Traiana.

Si ni se explica faptul ca ea acum este cu 6 metri mai sus fata de amplasarea originala, mutare facuta la crearea barajului Portile de Fier, pentru a putea fi si astazi vizionata. Cica pe aici a fost facur primul pod de vase, in primul razboi al romanilor cu dacii! STANGA ‘MPREJUR si inapoi in port! Si noi ca niste proaspeti casatoriti draguti in Luna de Miere dam fuguta si la Manastirea Sfanta Ana, care e ca un inger al Orsovei, cocotzata sus pe un deal. Frumoasa foc. Si de acum inainte tineti link-ul acela deschis, pentru ca o sa le luam pe rand la vizitat de acolo.

Fugim rapid in Sapta Luna de Miere pe marginea Dunarii si ne minunam de Cazanele Mici. Oprim sa vedem si noi Capul lui Decebal, pe care il tot vazuseram de atatea ori la TV. Daca acolo parea foarte mare si probabil ar fi trebuit sa nu avem o surpriza demna de Luna de Miere, ramanem muti in fata minunii sculptate in munte. Munca titanica si lucrarea de o frumusete aparte, cred ca sunt principalele ingrediente care iti aduc starea de „amuteala”. Si-i tot dam inainte! Pana la Cazanele Mari.

Sigur ca norocosi cum ne stiti din celelalte episoade, avem parte de inseninare chiar la intrare in Cazanele Mari si parca suntem in alta tara. Intrebam un localnic daca de aici catre Moldova Noua ar mai fi ceva obiective de vizitat. Ei bine, el ramane un pic pe ganduri se uita la masina si spune:

VAD CA SUNTETI DIN BUCURESTI SI-I CALE LUNGA PAN’ ACOLO, ASA CA NU CRED CA O SA MAI VENITI FOARTE CURAND PE AICI! ASA CA AR FI BINE SA MERGETI PUR SI SIMPLU IN PLIMBARE PAN’ LA MOLDOVA NOUA SI NU O SA VA PARA RAU!

Nu zic ca nu avea dreptate, pentru ca de la Orsova ne-am cam rupt gatul amandoi in Luna de Miere, tot uitandu-ne cand in stanga, cand in dreapta si cam au dreptate oamenii locului. Desi pentru calatori carora le spun aceste cuvinte pot parea lipsiti de modestie, insa intr-adevar doar trecerea prin aceste locuri e o plimbare mai mult decat placuta! Insa uite ca nu am alergat pan’ la Moldova Noua, cine ne-am intors, caci pe lista mai erau de vizitat cateva locuri si se apropia cu pasi repezi seara.

Dar si foamea isi spunea cuvantul. Asa ca ne-am zis ca pe malul Dunarii fiind, nu avem cum sa nu mancam niste peste facut ca prin aceste locuri. Si a fost bun, preparat sarbeste si credem ca ne vom aminti mereu de aceasta masa din Luna de Miere

(LATER EDIT 2022 Septembrie. Asa este. Am revenit in zona si ne-am amintit fiecare pas din aceasta superba Luna de Miere)

Sigur un pic ciudat pentru noi, obisnuiti cu un alt fel de a-l gati, insa a fost bun. Manstirea Mraconia e asezata chiar in sosea si ne-a speriat pe amandoi faptul ca aici intrai in lacasul de cult, te serveai cu lumanari, lasai banii si te rugai. (Iar zic: ALTA TARA, FRATE!). La noi in Bucuresti parca vedeai ac se gasea vreunul care sa ciordeasca cutia in carre se strangeau banii!

Nu ratam nici Pestera Ponicova, despre care de abia azi, la o cautare mai serioasa pe net, am inteles ca are o iesire in Dunare! FOARTE TAREEE!! Daca mai ajung pe acolo am chef sa o vizitez cu barca. Insa pana atunci tre’ sa recunosc ca intrarea de aici dupa uscat te lasa cu gura cascata. Parea din LOST WORLD a lui Jules Verne sau din filmele cu jungle.

Parea ca pe acolo nu a trecut vreodata picior de om. Noroc cu pet-urile gasite, ca ne-am dat seama ca niste nesimtiti s-au gasit sa vina pana aici. Frumos! Dar nu zabovim mult, ca seara chiar incepe sa se simta. Urmatoarea oprire, pe care o aveti si in acea prezentare, e manastirea VODITA. Impresionanta prin istoric si incarcatura emotionala si impresionata prin faptul ca pare o mama a Dunarii.

Din nou la drum in Luna Miere! Alte poze, trecem prin Orsova si facem cu mana portului. Fugim catre Turnu Severin si undeva la lasarea noptii, reusim sa vedem ruinele complexului muzeal, mai mult decat lasate in paragina, cu iarba crescuta ca pe islazul comunal. Bine macar ca au pus lumini, ca asa luminate parca arata mai bine.

Pacat insa ca asa luminate, nu le vad decat paznicii muzeului, gloata de caini vagabonzi si indragostitii care cauta un loc in care sa isi fure sarutari si sar gadul sau urca in sus dupa malul Dunarii. Si totusi cred ca orasul asta are niste surprize de aratat si ca va mai trebui sa mai trec odata pe aici.

In drumul de intoarcere catre Herculane, nu am ratat in Sapta Luna de Miere nici turnul de apa, ctitorie a regelui Ferdinand din perioada interbelica. Pacat ca arata in acel hal! ALO PRIMARIA! Nu cred ca va costa atat de mult renovarea sa!

Pe drumul inapoi catre Herculane, am vazut si Portile de Fier luminate. FEERIC SPECTACOLUL!

Gataaa! Asta o fo pe ziua de azi! Promit sa revin peste cateva zile cu penultimul episod din Sapta Luna de Miere. Stati pe aproape.

Andrei
KIP IN TACI