A murit un baraganean… acu’ vede Campia din cer !

Sal’tare
Pe nenea asta o sa il numim generic UNCHIU’, pentru ca asa il stia tot satul. Daca intrebai de „nea Niculae de la mar’ne” (adica marginea satului) nu stia nimeni despre cine vorbesti. Insa daca ziceai de UNCHIU’ se luminau toti ai satului si stiau de cine vorbesti. Pe vremuri a fost geambas mare. Avea ochi buni pentru caluti si pentru calitatile lor. Stia sa mangaie si sa bata un cal. Orice cal sau iapa naravasa, isi gasea „nanasul” in persoana lui. Sigur ca sub nici o forma nu reusea sa il „domesticeasca” dar reusea sa il strunerasca. Si mai apoi UNCHIU’ iubea campia Baraganului. Cand eram mici ne spunea mereu:
„MA COPII SI VARA SI IARNA ASCULTATI VOI VANTUL PE CAMP SI O SA AUZITI CE VA ZICE CAMPUL !”
Sigur ca o sa zambiti si o sa ziceti ca ce era indian sioux. Nu era indian din filme, dar era roman caruia ii statea campia asta frumosa in sange. Dupa REVOLUTIE si-a primit inapoi 3 hectare de pamant din vreo 10. Insa asa de fericit era ca sunt din nou ale lui ca si le-a lucrat singurel timp de 10 ani. Iubea cernoziomul acestei campii. Si mereu inainte de a lucra lua o mana de pamant si o mirosea. Probabil simtea el acolo parfumuri nebanuite, ca eu nicioadata nu am inteles ce e de mirosit. Insa cine stie, o fi si asta un SIMT care apare odata cu varsta si cu intelepciunea. Poate si eu la anii dumnealui voi fi in stare sa descopar aceste PARFUMURI.
Desi azi corpul dumnealui pleaca in jos si sufletul in sus nu am chef sa il plang. Vreau sa ma simt si eu DAC si sa zambesc la plecarea lui dintre noi si sa ii fac cu mana, acolo pe norisorul pe care s-a cocotzat.
UNCHIULE NU TE VOM UITA ! Si uite si o melodie frumoasa pentru matale – Cand eram pe Ialomita – pentru un ialomitean adevarat.

***
Va pupa nenea fain, pe toti !
Andrei… 😉
KIP IN TACI