In 1985 tata mi-a facut prima bicicleta. Si apoi au venit altele si altele. Povestea v-am spus-o deja in articolul Biciclete din copilarie pana astazi!.
La inceputul primaverii mi-am propus ca vara asta sa fie una dedicata pentru bicicleta. Si ma gandisem sa imi cumpar un ciclocomputer, dar din motive pe care nu mi le mai aduc aminte, nu am reusit sa imi iau si unul din amici, tot auzind-ma, mi-a spus (pe undeva prin Iulie) ca mai nou exista aplicatii care fac treaba ciclocomputerului. Iar cea de care mi-a spus el este STRAVA.
Si acum sa ne reintoarcem la acea bicicleta de care vorbeam la inceputul articolului
Pe timpul verii, cat baietii au fost la After School am folosit-o Minunea Rosie. E placut sa mergi cu ea, ca e usoara si parca e o mica albinuta. Doar ca de abia acum la final de an am inteles ca e cam mare pentru mine. Face arte din categoia de bicicleta maxi. Dar vom vedea. Poate o rezolv din ajustaje si dintr-un alt ghidon. Kilometrii s-au adunat pe aplicatie relativ rapid. Insa odata cu venirea toamnei a trebuit sa ma reintorc la batranul meu Peugeot, pentru ca singurele drumuri parcurse cu bicicletala zilnic acum sunt cele de la gradinita lui Tibi la serviciu.
Doar vreo 5 – 6 km / traseu biciclete. Si dupa ce pe timpul verii ajunsesem la 350 parcursi, am zis ca a fost un sezon bun. Si mi-am luat gandul de la vreo „provocare”. Insa incet, incet lunile de toamna mi-au oferit vreme buna si undeva in Octombrie am atins 800, iar la inceputul lui Noiembrie trecusem de 900 de km.
Asa ca in mintea mea a „incoltit” ideea de a atinge 1000. Dar nu trecand limitele mele fizice. Cum nu sunt chiar un „puternic si jumatate” acest deziderat nu e usor de indeplinit. Insa am reusit.
Eram fericit, dar in acelsi timp ingrijorat la momentul la care am facut acesti 1000 de km. De ce? Pentru ca au fost momente in care eram PATIMAS si nu doar dornic de a face miscare. Vroiam sa le arat companionilor de discutii de pe Strava, cat de „Gigi Smecheru” sunt eu.
Iar limitele fizice, ca niste veritabili Ingeri Pazitori imi dadeau cate un UPPERCUT din cel mai tare si imi explicau intr-o maniera cat se poate de eleganta, ca momentan sunt cel care ar trebui sa dea exemplu copiilor lui, nu cel care se ia la tranta cu baietii in curtea scolii.
Ce imi doresc de la anul care vine? Sa mentin macar acelsi ritm si la final de an sa ma pot lauda ca am ajuns la 3000 de km totali. Apo imi mai doresc sa inteleg exact care imi sunt „masurile biciclistice”. Si nu in ultimul rand, imi doresc sa gasesc un club de ciclism pentru copii in proximitatea Sectorului 6, la care sa ii voi duce pe Tibi si Matei.
Andrei
KIP IN TACI
Si visul cu 3000 nu s-a putut indeplini, dar am trecut 2000 si mai am n pic pana la 1100 pe acest an!