Sal’tare
Dimineata la gradinita Matei a dat martisoarele doamnelor educatoare si tuturor fetelor din personalul gradinitei. Si cat este el acasa sau in parc de indraznet, acum parca era un mielusel la taiere. Nu intelegea de ce il inconjoara toata lumea cu atata dragoste si mai ales nu stia cum sa reactioneze. Era un timid caracteristic. Si recunosc sincer ca imi venea sa il mananc, pentru ca uitandu-ma la el, parca ma uitam intr-o oglinda si ma vedeam pe mine la varsta gradinitei sau a scolii. Imi aduc si acum aminte cum ma inroseam pana in varful urechilor si ma fastaceam.
Insa daca e sa imi aduc aminte de o saptamana 1 – 8 Martie cu adevarat speciala, imi aduc aminte de cea a anului 1987, cand am vrut sa ii fac mamei mele o saptamana cu adevarat speciala si i-am adus cate una sau cate doua flori in toata saptamana. Imi aduc aminte ca erau 25 de bani firul de lalea si imi ramanea rest mereu de la diversele dulciuri pe care mi le luam. Nu va imaginati ce simfonie multicolora era casa noastra atunci.
O alta saptamana 1 – 8 Martie, pe care nu o pot uita, este cea a anului ’92 sau ’93, cand nu prea ninsese toata iarna si la o zi sau doua dupa ce am adus martisoarele a venit o zapada de vreo 30 si ceva de centimetri. Era supeeerb. Ziceai ca se mutase Predealul la Bucuresti, la inceput de primavara.
Cam astea sunt amintirile cu inceputul de Martie din copilarie. La voi cum e acum? Cum era atunci?
Andrei
KIP IN TACI
dar, ce te tine memoria!! cu anii cu tot! eu tre sa ma gandesc bine….imi amintesc ca acum ceva timp am gasit acasa o felicitare facuta manual, o facusem cu invatatoarea pentru a o da mamei de 8 Martie. Mi s-a parut foarte tare. Era si scrisa de mine :) . Si mama a pastrat-o :)
Nu stau chiar asa de bine cu memoria anilor, insa stiu sigur ca eram clasa a II-a, la faza cu florile pentru mama si ca eram clasa a VI – VII – a la faza cu zapada mare. Si cum sunt bun la aritmetica am aflta si anii! – 😀
Daaa, noroc ca mi-ai adus aminte. Si eu faceam in clasa a III-a si a IV-a si imi aduc aminte ca pe astea doua le-a pastrat mama pana cand am intrat eu la liceu. Frumos. Mersi pentru reamintire! – 😉