Ziua 2 de miere – Sohodol, Tismana, Baia de Arama, Herculane

Sal’tare
Continuam plimbareala. Ne-am trezit la pensiunea din Runcu cu sorele batand la geam si niste muncitori spargand la lemne. In prima faza am crezut ca am gresi camera seara, insa ne-am linistit caci erau muncitori de la pensiune. Micul dejun rapid si alergam catre Cheile Sohodolului, pe care le vazusem seara, dar eu vroiam sa incerc si ceva alpinism. Sigur ca incredere era insa s-a dimnuat dupa ce am vazut ca nu „mamami tine nici bratul”, dar mai ales psihicul. Acum am inteles cat insemna un coechipier. Asa ca am incercat si eu cate o jumatate de traseu si mi-am promis ca tre; sa am reapuc de antrenament, ca sunt praf. Dupa care sesiune de poze la chei si o mica balaureala pe sus ca sa vedem privelistea. Undeva la ora 11, hopa sus la volanul Niculinei si ii dam bice. Prima oprire, o bisericutza de lemn superba, chiar langa sosea, biserica Sh Gheorghe, apartinand de comuna Pestisani, satul Francesti, incputa in 1819 si terminata in 1823. Prin acoperisul de sindrila si forma imi aduce aminte de Maramures. Aici un om a stat si nee-a prezentat si nite istorioare interesante. Placuti oamenii locului! Insa nu stam mult pentru ca avem in gand Tismana. Superba manastirea si superbe si locurile de cazare construite pentru cei care vin sa o viziteze. Parea tot locul rupt dintr-un canton elvetian. Iar biserica nu este degeaba atat de laudata peste tot! Si parca florile inflorisera pentru noi. Am vazut si o impresionanta colectie de cactusi care te cuceresc pe loc! Iar asezarea ei sus pe „deal” o face un fel de cetate medievala. Sigur a fost probabil si faptul ca noi am vizitat-o intr-o zi de marti. Probabil in week-end acolo e un fel de balci si o harmalaie de nedescris! Insa recunosc ca mi-a lasat o impresie puternica. Desi foamea ne incerca pe amandoi, am zis ca rabdam pan’ la Baia de Arama, unde poate gasim vreun local mai frumusel si sa stam linistiti la masa. Asa ca hai BRRR din nou cu Niculina cea mica si motorizata la drum. Am oprit un pic si la monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Pades. Acu mi-am zis: FRATE OLTENIA DACA AR STI SA ISI FACA UN INDRUMAR CU TOATE LOCURILE ASTEA ISTORICE, CRED CA AR AVEA MUUULT MAI MULTI TURISTI, INSA UITE CA LENEA E MARE SI NU PREA II INTERESEAZA PE OAMENI! Nu de alta dar imi amintesc iar de Maramurs si de acel indrumar care ave scrise ca „locuri turistice” cea mai lunga punte de lemn din Europa si un lac sulfuros. Ei bine locurile nu aveau nimik special in ele, insa tu ac turist te simteai bine cand ajungeai la ele. Asa ca mai fratilor care va ocupati de turism descoperiti toate aceste locuri frumoase, ca e pacat de ele.
Gata am zburat si de aici. Baia de Arama! Am papat rapid cate o ciorba si un felu’ 2, insa nu va sfatuim si pe voi. De ce? Pai restaurantele de pe aci par rupte de undeva de la tara. Insa uitre ca noi nu am reusit sa ajungem si la Ponoare. Dar pe voi cei care treceti pe acolo va sfatuim sa nu ratati locul. Si cine stie poate veti gasi o servire mai buna pe acolo si poate si mancaruri mai bune.
Si continuam. Drumul Baia – Herculane e superb, daca il gasesti liber si ai chef sa „ii dai in goarna masinii”. Io recunosc, ca l-am gasit marti seara pustiu si am dat „goana”. Insa vorba unui prieten. Daca gaseam vreo coloana de camioane, o „cam rupeam in fericire”. Nu e foarte bun, pentru cei cum mila de suspensii, insa e antrenant pentru ca are extrem de multe curbe, iar pasagerul(ii) au ce vedea si ei. Pastelurile intalnite pe Valea Cernei te cam lasa mut! Daca ai ajuns devreme in Herculane, te poti opri rapid la Strandul celor 7 izvoare (sunt si 7 izvoare calde , dar si izvoare reci). Noi nu am fost dar asa am citit pe o harta gasita prin Herculane. Cu siguranta cel mai cautat e cel cu apele termale! Si gata cu ziua asta… Ne-am retras la pensiunea Roua de Munte. Superb locul si cand o sa am mai mlt timp promit sa va zic mai pe larg despre pensiune si despre cei doi soti care au grija de ea!
Andrei… 😉
KIP IN TACI