Traditii…

Sal’tare
Cu totii vedem la prieteni, la parinti sau la rude traditii. Unele vechi, parca uitate de toti! Altele intalnite la tot pasul, insa toate ni se par scoase din sipetul bunicii, cu praf destul pe ele. Unii dintre cunoscuti sau chiar dintre rudele apropiate nu mai accepta atat de usor aceste conventii ale lumii in care au crescut. De multe ori aud ca la nunti nimeni nu mai vrea sa mai pastreze obiceiurile vechi, ca par rupti de la tara si nu se mai cade. Din puctul meu de vedere, prefer sa fiu etichetat astfel, dar sa le tin. De ce? Pentru ca astfel ma simt si eu ca un „culegator de nestemate” care nu le lasa sa se piarda. Pentru ca obiceiurile astea nu mai sunt „nestemate”, decat pentru noi astia care mai credem in ele.
Nu mai zic de cele chiar mai vechi cu „datu’ copilului la grinda” la varsta de un an. Asta e chiar interesanta! Sigur ca nici sa le tinem pe toate si sa credem asa cum faceau bunicile sau strabunicii nostri, parca nu se poate, pentru ca atunci chiar devenim CIUDATI. Insa o nunta, un botez, o taiere de mot sau un rupt de turta, fara „aceste” condimente, mi se pare fade si parca foarte asemanatoare cu o zi onomastica obisnuita.
Si daca tot vorbim de traditii, mi s-ar parea chiar urat sa treaca mosii de vara si sa nu mananc orez cu lapte pe frunza de nuc sau sa treaca 9 martie si sa nu mananc „mucenici” sau sa ma trezesc ca au trecut Floriile si ca nu am vazut explozia aceea florala de prin toate curtile sau de pe la toate bisericile.
Sau poate sunt eu cam nostalgic?
P.S. Si daca e careva curios, DA, totul a pornit de la organizarea nuntii si a obiceiurilor pe care le vom avea acolo! 😀
Andrei… 😉
KIP IN TACI

2 răspunsuri la „Traditii…”

Lasă un răspuns