Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
De ieri sunt in concediu timp de 2 saptamani, ca daca anul asta mandra-mea a fost insarcinata si dupa aceea a aparut “minunea”, nu prea am avut de ce sa imi iau concediu, asa ca m-am trezit cu zile multe de concediu. Asa ca am zis sa profit. Dar sa nu mai lungesc vorba si sa va spun cam ce s-a intamplat…

• Ca orice familie de romani hotarati, inainte de Craciun intoarcem casa cu susul in jos pentru “curatenia generala”. Si evident tot ca in orice familie de romani hotarati, “barbatul casei” face acum cunostinta cu covoarele casei. Noroc ca ninsese si le-am intins pe jos pentru “bataia traditionala”. Dupa care, hopa sus la dat jos si dupa ce le-a spalat si calcat mandra-mea, hopa sus la agatat la loc perdelele. Seara abia am mai putut ridica si eu un pahar cu vin, da’ nu m-am lasat. Ce ma face el pe mine?
• Apropo de baut un pahar cu vin. Ieri ma facut cunostinta cu localul care ii apartine lui Marius Tuca – Taverna Sarbului. Nu stiu daca pentru calitatea serviciior si a mancarurilor respective e de vina chiar dumnealui sau are o echipa bine pregatita, insa tre’ sa va spun ca se merita, odata la doua-trei luni sa mergi cu familia pentru un pranz sau o cina. Toate sunt superbe. Si va spun asta in conditiile in care am gustat din aproape 15 feluri de mancare sau deserturi si toate au fost bune de tot!
• Apoi de acolo hai fuga acasa, ca ne asteapta bebe sa ii facem baitza. Pe la Agronomiei, ne-a murit electromotorul. Noroc cu 2 taximetristi care ne-au ajutat sa impingem masina. Si nici nu reusesc sa intru cu masina de tot pe strada, ca incepe odata sa tremure toata si se opreste. Inteligent cum sunt, am reusit sa o infig si intr-un troian de zapada. Asa ca pana azi dimineata acolo a stat draga de ea!
• Dupa baita lui bebe, ma duc sa ma imbrac hotarat sa ajung la Cristea(Mas) Bllog Party! Toate bune pana la gasitul unui TAXI. Nimic frate, dupa jumatate de ora de sunat la 6 companii! Intre timp din bucatarie frate-meu si taica-meu vin rapid cu un diagnostic pentru centrala termica – MOARE INCET SI SIGUR. Asa ca lasa Andrei petrecerea si hopa sus pe casa la desfacut cosul centralei. Si numa ce incepuse vajul ala de “cod galben”. (p0rn-ul verbal de la gura noastra, nu poate fi reprodus aici)! Pe la 10.30 am reusit si noi sa ne dam jos dupa casa. Noroc cu fetele care ne pregatisera un vin fiert, ca altfel cred ca dormeam in pozitie de dat zapada si cu lopata in mana!
• Noaptea a fost “superba”. La ora 3 bebitza a zis sa imi faca intrarea in concediu frumoasa si a inceput sa planga si sa dea semne clare ca el vrea sa se joace. Drept pentru care cu ochii carpiti de somn noi doi ne-am apucat sa ne jucam cu bebitza. Noroc cu faptul ca nu l-a tinut cheful decat juma’ de ora si am reusit sa dormim pana la ora 7 cand s-a trezit cu un alt chef de joaca. Si acum nu l-am mai putut pacali, pentru ca afara era deja zi plina!
• In rest astazi am lenevit ca niste “ursi lenesi”. Noi lenesi, ca el a descoperit pentru 15 minute premergatorul. Nu va puteti imagina, ce zambete avea pe fata. Putea el sa fie INDEPENDENT! Acu doarme, da’ nu cred ca mai dureaza mult, ca deja a inceput sa scartzaie in carucior! Ne pregatim de o noua runda de “agitatie”. Mandra-mea face genoflexiuni pentru “incalzire” si eu fac flotari! WISH US LUCK, pentru ca simt ca vom avea nevoie!
  Iar acum vreo 2 ore, am zis ca trebuie totusi sa fac si un pic de “miscare”. Asa ca am mai facut ceva partie prin curte si am eliberat cele 2 locuri de parcare de la poarta. Si cu ocazia asta am resimtit din nou placerea de a da la zapada si de a fi gospodar de iarna, asa cum va mai spuneam si alta data!

(Sursa imaginii 3210.RO)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa Imaginii – Aventuri la pescuit)
Saptamana asta, dupa cum v-am mai tot spus, sunt intr-o mica vacanta pe plaiuri oltenesti (la Caracal, locul de bastina al dragei mele mandre). Si de aici o sa incerc sa va ofer cate ceva caracteristic. Ori o bucata de gluma olteneasca ori o reteta ori intamplari sau reactii. Un jurnal de vacanta cu iz de praz, cu perfectul simplu in vorbire si cu HAI CRAIOVA deseara cand joaca cu Poli Iasi. Acum insa nu plec fara sa va las o prima “mostra”, despre care va vorbeam si in postul anterior:
Caras de Dunare (adus de cumnatul meu de la Corabia) si vin alb de la Dragasani. Si nu facut pe gratar, ci pe disc. Cei de aici zic ca o sa fie un festin, ei au mai incercat si cu alte ocazii. Eu sper sa nu imi inebuneasca papilele gustative si nici sa nu ma indragostesc prea tare de damigeana cu “zaibar”.
In rest, in zilele urmatoare, tot in acest “jurnal de vacanta olteneasca” o sa va “zugravesc” si Caracalul, dar si primele reactii ale “jumatatii de oltean”, asa cam radem noi in ultimul timp de Mateiul nostru cel mic si zgubilitic!
Gata, zbor! Saptamana usoara si mistoaca va urez!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Image source Relaxed Island)
Uite ca trecu’ si 1 Mai si 2 Mai si am reusit de trei zile sa nu mai pun mana pe calculator si mai ales pe blog. A fost un exercitiu interesant, pentru ca am vrut sa imi amintesc cum e sa fac treaba prin curte, cum e sa stai seara la o vorba cu vecinii, sa fac gratar pentru doi, nu pentru o liota, sa ma uit relaxat la TV cum se chinuie unii pe soselele patriei pentru a ajunge la “focarele de distractie”. In linistea asta a mahalalei Giulestiului meu am inteles ca odata cu inaitarea in varsta am ajuns un fan al extra-sezonului si din punct de vedere al plimbarii, nu numai din cel financiar. Sigur ca e placut sa imi amintesc cuma acum vrem 6 ani faceam de 1 Mai traseul de alpinism 1 Mai pe undeva pe langa Olanesti, in Muntii Capatanii sau e al fel de fain sa imi amintesc cum am prins zapada de un 1 Mai cand am fost vreo 4 zile, in minivacanta asta la cabana Urlea. In fiecare seara aeam program de mers la isvor, ca o mica avalansa rupsese teava care aducea apa pana lanaga cabana. Nu ami zic ca de imaginea cu pajistea aia din fata cabanei plina de branduse, parca plantate de mana de om una langa alta. Insa cea mai draga dintre amintirile mele de 1 Mai este aceea din anul 1988, cand un ghindoc de copil fiind, ai mei m-au luat pentru prima oara intr-o excursie cu rucsacul in spinare. Punct plecare PIETROSITA. Tematica traseului: IALOMITA si valea ce ii poarta numele. Pentru copilul care eram excursia asta era ceva nemaipomenit. Ani dupa aceea revenind si la Zanoaga si la Scropoasa si la Bolboci, cabanele nu imi mai pareau atat de interesante. paraca intrasera un pic in pamant. Sigur ca si timpul isi spusese cuvantul… Insa Babele chiar si azi imi apre o mica “balaurica”. Mai ales ca acolo am avut parte de o experienta teribila, prima de acest fel: Cititi mai multe…»

Sal’tare
Uite ca pornind de la acest post foarte vechi al lui Nihasa, am ajuns sa ma gandesc la perioada liceului cand ascultam casetele cu Vacanta Mare si radeam cu adevarat. Sigur ca de multe ori ma intreb daca nu cumva era si altceva. Ei bine si stiu ca era si altceva. Era o lipsa de informatie. Era o lipsa de show-uri de umor. Iar ei la vremea aceea acopereau foarte bine golul. Acum cand toata lumea incearca sa ne faca sa radem si acum cand bancurile le primim pe mail cu ghiotura, nici nu mai zambim cand auzim unul sau cel mult zambim si spunem: MDA, MISTO BANCUL!
Ei bine, parca imi dor de vremea liceului si studentiei, cand satui de dans pe la 4 dimineata puneam la casetofon o caseta cu lautaresca, trageam doua, trei sticle de suc si la fel de multe (sau chiar mai multe) de vin si da-i vere bancuri. Cea mai tare a fost o petrecere tinuta, in vremea liceului, in dormitorul unui amic, pe undeva pe la Piata Gorjului, vreo 20-25 de oameni. Dupa care ora 6 dimineata, ne-a prins in parculetzul de langa sectia 21, spunand tot bancuri. Cititi mai multe…»