Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Acum vreo saptamana am vazut la Gloria pe Facebook acest “indemn”:

Chiar imi doresc ca in loc sa se laude cu conturile care s-au facut si sa creasca astfel numerele, sa le mai si verifice. Talking about twitter. Sunt monstruos de multe conturi inactive, sau de care s-au lasat pt ca nu stiu sa le ingrijeasca. damn it!

Si i-am raspuns simplu:

Unii nu stiu cu se mananca socializarea, insa le place cum sun pe cartea lor de vizita SOCIAL MEDIA MANAGER!

Si uite ca dupa aceea am primit niste intrebari mesaje pe mail “pe marginea acestui subiect”, asa ca las aici “cateva detalii”!
In mintea mea “joaba” asta implica multa pasiune.
Adica, mai simplu spus trebuie sa iti placa sa vorbesti cu oamenii si in on-line si in off-line. Pentru ca doar a fi un nick pe Twitter sau Facebook, nu aduce nici un plus valoare produsului pe care tu incerci sa il promovezi sau serviciului pe care tu incerci sa il dezvolti.
Apoi, pentru o eficienta crescuta, trebuie ca TU sa fii convins de CALITATEA acelui PRODUS. Pentru ca daca te vei inmdoi macar un pic de calitatea sa, mai devreme sau mai tariu, asta se va vedea. Pentru ca nu poti face promovare FALSA la nesfarsit. Ti se termina bateriile la nesfarsit. Insa daca tu crezi sincer in produsul pe care il “pastoresti”, ii vei gasi in fiecare zi alte valente. E daca vreti ca intr-o relatie de iubire cu partenera / partenerul in care descoperi tot timpul ceva nou in cel de langa tine.
Am inceput cu cuvantul SOCIALZARE si acum se observa prea tare in discursul meu PROMOVARE. Pai in principiu, atunci cand esti firma, toata activitatea ta spre asta tinde!
Daca insa esti un om care isi doreste crearea unui BRAND PERSONAL, cred ca trebuie sa fii onest pe mediile de socializare. A se observa ca nu am zis SINCER, pentru ca sinceritatea nu e intotdeauna buna atunci cand vine vorba de PUBLIC. Insa onestitatea cred ca poate avea un raport al eficientei si “lipiciului la public” destul de bun.
Am lasat a urma ce e mai important – PREZENTA FRATE! Daca te-ai hotarat ca vrei sa fii tu sau sa fie unul din produsele / serviciile tale promovate pe medii, este foarte important sa fii prezent cel putin odata in fiecare zi acolo. Mediile de socializare nu au program de la 9 la 17 sambata si duminca liber.
Gata v-ma povestit si cum vad eu activitatea asta. Acum e randul vostru vostru! Dati cu pietre, oua sau flori… pentru ca imi doresc tare mult sa stiu daca e OK sau nu ceea ce cred eu despre acest “JOB”!
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini 1 & 2!

Sal’tare
Acum o saptamana si jumatate, chiar de 1 martie l-am dus pe Matei prima oara la gradinita, la grupa babies sau cum le place educatoarelor sa le spuna, la PAMPERSICI. Si la vremea aceea, dupa ce l-am dus, cam asa simteam:

A fost ziua cea mare. Matei a intrat in gradinita. Va spun ca doua zile inainte nu am prea fost intreg. Era ceva in mine. Un resort care statea intins si care se tot intindea cu fiecare clipa ce trecea catre momentul despartirii de “minunea” noastra”. Si iata dimineata cea mare. Zambeam si stateam cu acel resort intins. Stiam ca in momentul in care voi intra in gradinita, acel resort se va elibera si la fel ca un arc ruginit vechi, va lasa in urma lui si ceva zgarieturi pe mana. De fapt mana in acest caz e de fapt sufletul si inima. Sigur asta simtea sentimentalul din mine. Insa inginerul realist imi soptea in ureche:
FRATE, COPILUL ARE NEVOIE DE SOCIALIZARE SI INDEPENDENTA. SI ALTFEL DECAT PRIN INTRODUCEREA IN COLECTIVITATE NU SE POATE FACE!
Sigur ca raspunsul sentimentalului era:
STIU, DAR DOARE RAU DE TOT SA VAD MINUNEA ACEEA DE DOAR UN ANISOR SI OPT LUNI PLANGAND!
POATE, DAR DUREREA DE ACUM TRECE MAI REPEDE, IAR ADAPTAREA DE ACUM IL AJUTA MAI MULT SA ISI CREEZE O CAPACITATE SUPERBA DE A RELATIONA, PENTRU TOT RESTUL VIETII LUI!
Asa ca fie ca am vrut sau nu, l-am luat pe “viteaz” si l-am dus “la copii”. Prima intalnire cu gradinita a fost OK. Era ca un catel care isi descoperea spatiul. Si dupa ce s-a prins el ca spatiul este doar pentru copii si ca tata va pleca de acolo, s-a pus pe plans, iar eu am plecat. Acum rana era deschisa si conduceam spre servici strangand mai tare ca niciodata volanul in mana. Si totusi zambeam, pentru ca stiam ca de aici inainte Matei e baiat mare. Incepe sa isi modeleze personalitatea si sunt sigur ca noi doi vom fi taaare mandri de cel ce va creste! In rest acum ma pregatesc sa il iau de la “gradi” si o sa scriu deseara celelalte sentimente care m-au coplesit.

Acest deseara uite ca nu s-a mai intamplat, pentru ca nici o seara de atunci si pana acum nu a fost linistita. Pentru ca ruperea lui de camin si de locul in care el se simtea rege s-a lasat cu muuult plans si multe suparari. Insa intensitatea lor scade cu fiecare zi ce trece. Si de 8 martie am avut surpriza sa il gasesc zambind la gradinita, lucru care nu s-a intamplat saptamana trecuta in niciuna din zile. Insa tot de atunci Matei a inceput sa planga dimineata cand il ducem la gradinita. E suparat nevoie mare, pentru ca acolo atentia nu mai e indreptata doar asupra lui. Astazi de dimineata a inceput inca de la trezire. Cand ne-a vazut pe mine si pe Livia ca ne agitam prin casa dupa haine si cand m-a vazut pe mine deja imbracat de servici a inceput “razvratirea”. Asa ca vreau, nu vreau sau cu mai multa inima indoita sau cu mai putina, l-am dus la gradinita, sau “puscarie”, asa cum cred ca o considera el, dupa doua saptamani de mers acolo.
Stiu ce veti spune, ca suntem prea rai, ca e prea devreme sau ca micutul nostru de un an si opt luni e prea mic pentru o astfel de incercare. Ei bine dragilor, doctorii pediatrii si parintii mai “batrani” ca noi, infirma acest lucru si ne spun ca viitorul va fi roz, insa pana acolo, e normala aceasta perioada grea de rupere a puiului de camin si de locul in care se simtea in siguranta!
P.S. Era sa uit. Alte poze frumoase cu Matei puteti gasi la Livia pe Facebook!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Am un prieten care de aproape un an de zile, de cand mi-am facut contul de Facebook, ma omoara cu conspiratii de genul:

FACEBOOK este dracu gol! E o unealta a armatei americane intr-un plan diabolic de controlare a intimitatii noastre personale. Mark Zuckerberg nu castiga nimic din publicitatea propriu zisa pe FACEBOOK,tocmai pentru ca proiectul e sustinut si finantat din alte “motive”. E un BIG BROTHER asa cum il vedea Orwell in romanul cu 1984

OK! acum ca am terminat cu delirul si cu accesele de nebunie gen Vadim, hai sa privim un pic detasati tabloul realitatii din care face parte si FACEBOOK-ul. Si le luam pe rand:

• BIG BROTHER – nu este neaparat nevoie de FACEBOOK. Operatoriii de telefonie mobila sunt deja o structura perfecta pentru a urmari miscarile oricui, in mai mult de 90% din spatiul locuibil al acestei planete si in multa tari civilizate si democrate exista si legi care ii obliga (in conditiile in care respectivul devine un pericol public) pe operatori sa lase serviciile secrete sa monitorizeze respectiva persoana
• Controlarea intimitatii – pai daca pe tine te mananca “in posterior” sa postezi pe FACEBOOK poze si impresii din fiecare excursie si din fiecare iesire la o terasa. Ba mai mult! Nu cred ca ti-a dat telefon Zuckerberg si te-a rugat cu cerul si cu pamantul sa scrii mereu pe WALL “sunt la bere in…” sau “ce mistooo sunt oamenii din…”, in loc sa te bucuri de licoarea din pahar, de cina respectiva si mai ales de compania prietenilor cu care stai la masa
• Americanii? Evident avem o problema. Bunicii nostri ii asteptau, noi ii uram. Ce sa ii faci, copilarie nefericita!

Sper sa ne linistim intr-un final, sa ne destresam si sa intelegem ca FACEBOOK-ul e doar o unealta de socializare un pic mai desteapta decat ce s-a facut pana acum si ca trebuie “consumat” si “folosit” cu moderatie, asa cum trebuie sa consumam si sa folosim toate lucrurile din jurul nostru, daca nu vrem sa cadem in extreme.
Andrei
KIP IN TACI

Surse foto – Openfreak.com & Hi Tech Blog

Sal’tare
Uite ca in ultimul timp v-am tot spus fie prin comentarii, fie pe Twitter sau Facebook ca mandrul nostru Mateias merge din ce in ce mai bine si ca ne bucura din ce in ce mai tare cu zambetele sale. Asa ca azi am venit sa “dezvolt subiectul”, pentru ca am primit destule cereri de genul:

DETALII & DOVADA MOSULE, CA NU MERGEM PE INCREDERE!

Asa ca vin cu ambele. Si incep cu “detaliile”

• Merge foarte bine in picioare si deja a devenit bun prieten cu hamul si nu scapa nici un colt de curte necercetat. Sigur inca nu am invatat ca nu totul se baga in gurita. Asa ca noi stam langa el “pe pozitie” sa ii luam din muntza lucrurile pe care le duce la gura si ii explicam mereu ca nu e voi. Insa va dura ceva timp pana cand va intelege el, insa asta e ne-am inarmat cu o cantitate considerabila de RABDARE!
• Vrea neaparat sa pape ce vede ca papam si noi si ii place ideea de a mesteca, desi nici pana acun nu i-a aparut nici macar un dintisor. E foarte hotarat sa ridice lucruri mari si grele. De exemplu ieri nu am scapat de tanguielile lui, pana nu l-am lasat sa tarasca de o galeata prin toata curtea. Si evident la final a intors-o cu fundul in sus si da-i “bataie” la ea de parca era Tandarica in concert cu 10 prajini. Din punctul asta de vedere s-ar parea ca ma mosteneste bine de tot. Si eu la varsta lui eram campion la spart galeti si ligheane cu ciocanul sau betele pe care le intalneam prin curte
• Ieri am facut ceva mai mult decat impresionant – PRIMUL PIPI LA OLITA. Tre’ sa recunosc ca astazi la servici, cand le-am zis colegilor care sunt tatici, am primit muuulte felicitari. Acu’ asteptam urmatorul nivel – CACA la olita si dupa aia “FARA Pampers”. Insa pana acolo mai e mult de mers!
• Apoi alta noutate. Face diferenta intre radio si TV (sau eu cel putin asa am observat). Pentru ca inainte, cum dadeam drumul la radio se uita mirat la televizor si nu intelegea de ce nu apare si imaginea. Ba chiar cateodata tipa suparat. Insa de ceva timp s-ar parea ca a inteles care-i treaba si cand ii dam drumul la aparat nu mai asteapta sa apara si imaginea la TV
• Incepe din ce in ce mai bine sa inteleaga lumea din jur. Si in acest proces gaseste actiuni precum rotirea unei mingii sau miscarea lenta a cozii pisicii sau trecerea in zbor a unor porumbei tare hazlii. Si ne trezim (asa cum s-a intamplat ieri) cu el razand in hohote si nu intelegem de ce. Dar nu mai conteaza, cand auzi glasul ala cristalin si ii vezi zambetul ala larg pe mocutza
• In rest ne bucuram de faptul ca il vedem cum alearga prin curte, iar in uikend o sa incercam sa ajungem cu el prin parc sa vedem cum va reactiona la intalnirea in parc cu multi copii si cu galagia aia caracteristica. La intalnirea fata in fata cu copiii de prin cartier la plimbarile pe care le-am avut au fost din cele mai bune. Ii place sa ibntre in contact cu cel din fata lui si ii cerceteaza pe toti copilasii (probabil e ciudat sa se uite ca intr-o oglinda) si sa vada nasucuri mici sau manutze la fel ca ale lui. Dra vom vedea

Ma bucur cat pot de tare, ca i-a ramas dragostea pentru apa si ca nu e speriat de ea. Si sper ca dupa 2 anisori (cand speram ca il vom da la gradinita) sa invete repede sa inoate. Dar gata cu vorbele si “detaliile”, hai sa va arat si DOVADA faptului ca merge foarte bine in picioruse singurel:

Sper ca v-a facut placere intalnirea cu Artistu’ cel tatic si Mateiul nostru cel mititel si energic!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Vineri seara am avut placerea sa il intalnesc pe Paul Dimulescu in sfarsit. Zic “in sfarsit”, pentru ca ne cam chinuim de vreo 2 luni sa ne vedem si fie programullui de la job sau fie programul nostru cu bebe au fost impedimente care nu ne-au lasat. Si recunosc cat pot de sincer ca e prima intalnire cu un om din on-line la care am discutat mai putin de 20 de minute adunate despre On-line. Si e placut, pentru ca de fapt socializarea o faci ca sa cunosti si o alta fata a acelui om, nu sa afli lucruri mai multe despre el “cel virtual”. Lucruri pe care de altfel, daca ai sta sa “sapi” un pic mai atent, le-ai descoperi singurel. Si totusi despre ce am discutat? Pai am povestit “primele betii”, apoi primele incercari de a lucra in radio ale mele (soldate cu N-AM FRATE CE CAUTA, CU VOCEA ASTA DE EUNUC ACOLO!), apoi primele sale incercari saoldate cu SUCCES din radio. Logic nu am putut trece asa de usor nici de subiectul FEMEI, ca la bere este imposibil sa nu vina si momentul asta tare placut. Sigur ca a fost foarte tare ca la masa aveam cu noi si o reprezentanta a sexului frumos, care era “contragreutatea” ce ne tinea aproape de realitate. Ca daca era sa fim doar noi doi, o dadeam in d’alea grele CU CATE AI VREA SA TE…? sau CAT DE MARE AR TREBUI SA FIE, CA SA…? si alte asemenea, deja clasice pentru momentul “LA BERE CU BAJETII”. Si ca la orice bere aproape “barbateasca” ne-am facut si planuri. Si anume trebuie sa incercam un local din ala de cartier, pe care Paul l-a vazut deja si sa ne amintim #protomanele.Insa momentan suntem in cautarea doritorilor de bere si mici si ascultatori de asa ceva, ca e cam gay sa mergem in doi sa dam drumul la muzici de genul asta si sa turnam in noi bere si mici. Asa ca doritorii se pot inscrie aici linistiti.
(P.S. Sa nu uit! Pentru cei care sunteti bloggeri si care cititi ce am scris eu aici, cred ca “socializarile” astea in 3 sau maxim 4 oameni, fac mult mai bine decat 100 de party-uri sau tweetmeet-uri, pentru ca relatiile care se creeza sunt mult mai profunde!)
Acum sa trec la partea a doua a titlului – IARNA. La mine asta e prima data din aceasta iarna cand ajung sa dau si eu zapada de la noi din curte, pentru ca pana acum ai nostrii erau campioni la dat zapada. Cand ajungeam ziceai ca la noi in curte e in centru langa guvern si parca nici nu a trecut iarna pe acolo. Si duap cum spuneam si iernile trecute frate, e tare placut sa dai la zapada. Parca sunt nascut cu ea in sange. Probabil am fost eschimos intr-o viata anterioara sau poate caine husky Insa si mai placut dupa procesul de curatire a zapezii, mai placut e vinul fiert, mirosul de scortisoara, zambetul Mateiului nostru cel mic privind la spectacolul alb ce se desfasoara in fata geamului si mirosul asta de sarmale de la bucatarie care impreuna cu vremea de afara, ma duce cu gandul la Craciun.
Cam atat! Astea sunt gandurile mele duminicale!
Andrei
KIP IN TACI