A doua zi de vacanta a copiilor a fost dedicată munţomănelii pe cel mai drag munte al inimii mele: Tâmpa. Muntele pe care eu, împreună cu tatăl meu, am făcut primul traseu lung. Cred că aveam în jur de 7-8 ani, nu mai ştiu exact. Tatăl meu m-a intrebat dacă vreau „SĂ URC ŞI SĂ…
… care-mi chinuie SUFLETUL Si de vina e melodia asta postata de acest Superb Nebun numit Ciprian Muntele: Si repet ca ii spuneam lui Ciprian acolo intr-un comentariu: Imi aduce aminte de festivalurile OM BUN din anii ’90 cand folkistii cantau pana dimineata fara sonorizare pe scena Teatrului Ion Creanga cu nebunul de Vali Sterian…
Sal’tare Imi aduc mainte ca atunci cand am inceput sa fac alpinism eram fascinat de ce poate face un om pe stanca, doar cu mainile si picioarele lui, incat credeam ca nu voi pune niciodata un „element de trecere” intre mana mea si munte. De ce? Pentru ca mi se parea ca as rani muntele…