Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Ne reintoarcem la plimbareala din Sapta-Luna de Miere. Ultima oara v-am povestit ca am fost la Orsova. Ei bine pentru ziua de vineri a acelei saptamani eram hotarati sa vedem Cheile Nerei. Asa ca cerem cu incredere”traseul” gazdelor noastre de la Roua de Munte si dam “cox” la Niculina, ca sa avem timp de admirat minunile de pe acolo. Drumul pana acolo este superb. Cel putin acum toamna are un farmec aparte! Nu va spun ca nevasta-mea facea poze si in stanga si in drepta la toate fanetzele si la toate vaile, mai ceva ca un chinez lasat liber la mare cu aparatu’ foto in mana. Si nu va speriati si nici nu injurati, ca pe unele din ele, plus cele mai frumoase de la nunta le veti putea vedea pan’ la urma puse pe undeva ON-LINE, ca m-am mai eliberat de treburile de pana acum. Dar sa revin…
Locurile “aruncate” undeva pe harta, dar care aveau tot ce le trebuia (apa, gaze, canal si internet prin fibra optica), te lasau mut. Oameni care pareau la curent cu tot ce se intampla in jurul lor si nu pareau suparati ca sunt departe de asezarile urbane. Nu am auzit vorba:
EHEEE, LA ORAS E MAI USOARA VIATA SI CONFORTUL MAI MULT! Cititi mai multe…»

Sal’tare
Azi facem un mic REMEMBER la episoadele trecute:
* In prima zi va povesteam de drumul prin Tg Jiu cu escala in cheile Sohodolului
* A doua zi am avut parte de acel superb drum (pentru mine ca sofer) Baia de Arama – Herculane si cele adiacente lor, plus un pic de Herculane noaptea
* Si in ultimul episod v-am povestit cum am vazut noi statiunea de sus si cum ne pregateam a doua zi sa mergem la baile romane de la Hotelul Roman. Asa ca hai la plimbare, in continuare…
Dimineata ora 9 fix, noi ca doi copii cuminti ce suntem, ne prezentam la baile romane la care ne facuseram programare. Desi ne spusesera ca ne vor oferi o baie doar sulfuroasa, avem placerea de a ni se oferi una jumi-juma, adica in combinatie cu cea salina. De ce? Pentru ca e mult mai usor de suportat. Vine si cate un ceai cald si intram la “murat”. E interesant! Sa stai asa si sa te uiti la peretii astia si sa te gandesti ca acum 2000 de ani tot ca tine statea si imparatul Traian. E ceva! Sigur ca mai mult de 30-40 de minute nu poti rezista si simti ca te apasa ceva. E clar suflul din apa si-a facut datoria. Mai iesim, mai intram si dam usoare semne de plictiseala! Asa ca programul trece la urmatoarea faza. MASAJUL si IMPACHETAREA! Mmmm, chiar ma simt rege acum! Gata programul s-a terminat. Imbracarea si fugutza la Orsova, ca azi avem planuri mari. De vizitat o gramada de locuri!
Prima oprire, portul Orsova, unde prindem un vaporas care pleca in vizita pe Dunare. Nu ajunge el decat pana la intrarea in Cazane, dar e bun si asa decat nimic! E suuper plimbarea! Si mai ales peisajele! Pacat ca oamenii isi bat joc de fluviul asta frumos si pacat ca putini si dau seama de potentialul sau turistic! Hopaaa am si ajuns la capatul plimbarii, unde vedem Tabula Traiana. Si ni se explica faptul ca ea acum este cu 6 metri mai sus fata de amplasarea originala, mutare facuta la crearea barajului Portile de Fier, pentru a putea fi si astazi vizionata. Cica pe aici a fost facur primul pod de vase, in primul razboi al romanilor cu dacii! STANGA ‘MPREJUR si inapoi in port! Si noi fuguta la Manastirea Sfanta Ana, care e ca un inger al Orsovei, cocotzata sus pe un deal. Frumoasa! Si de acum inaite tineti link-ul acela deschis, pentru ca o sa le luam pe rand la vizitat de acolo. Fugin rapid pe marginea Dunarii si ne minunam de Cazanele Mici. Oprim sa vedem si noi Capul lui Decebal, pe care il tot vazuseram de atatea ori la TV. Daca acolo parea foarte mare si probabil ar fi trebuit sa nu avem o surpriza, ramanem muti in fata minunii sculptate in munte. Munca titanica si lucrarea de o frumusete aparte, cred ca sunt principalele ingrediente care iti aduc starea de “amuteala”. Si-i tot dam inainte! Pana la Cazanele Mari. Sigur ca norocosi cum ne stiti din celelalte episoade, avem parte de inseninare chiar la intrare in Cazanele Mari si parca suntem in alta tara. Intrebam un localnic daca de aici catre Moldova Noua ar mai fi ceva obiective de vizitat. Ei bine, el ramane un pic pe ganduri se uita la masina si spune:
VAD CA SUNTETI DIN BUCURESTI SI-I CALE LUNGA PAN’ ACOLO, ASA CA NU CRED CA O SA MAI VENITI FOARTE CURAND PE AICI! ASA CA AR FI BINE SA MERGETI PUR SI SIMPLU IN PLIMBARE PAN’ LA MOLDOVA NOUA SI NU O SA VA PARA RAU! Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B. Poza asta frumoasa e luata dupa site-ul celor de la Radio Romania International)
Iata-ma revenind la foiletonul despre “luna mea si a mandrutzei mele” de miere din zona Herculane. Iata-ne cazati dupa cum v-am spus in ultimul episod, la Roua de munte si treziti dimineata cu chef de plimbareala pe muntii din jur. Sigur ca sotii de la pensiune ne-au cam privit cu scepticism cand am zis ca vrem sa facem un traseu de 4 ore, dupa aceea sa mai luam un pic si statiunea la picior si la final sa mai ajungem si la o cascada pe care o vazuseram pe una din hartile afisate in statiune. Sigur, sincer sa fiu nici eu nu eram prea increzator, caci ma simteam un pic slabit (veneam dupa oboseala de la nunta si ceva sute de km de sofat). Insa cand imi vedeam mandra fiind ca o sfarleza, am zis ca nu ma pot lasa mai prejos ca ea. Ce sa ii faci, orgoliu masculin! Si iata-ne mergand pe o strada numita Zavoi catre prima atractie turistica: Platoul Coronini. Toata lumea a inceput sa il stie locul, ca fiind zona unde se aduna yoghinii de la MISA pentru spirala primavara. Eee, acu macar nu injuri cand ajungi acolo si gasesti un islaz comunal in care multa lume vine si face gratare in uikend.
Aaa, sa nu uit: MULTUMIRI SI RESPECTELE NOSTRE CELOR DE LA PARCUL NATIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI CA AU AVUT GRIJA DE REFACEREA FOISOARELOR SI A MARCAJELOR DE PE TRASEE! De ce mi-am amimtit acum de ei? Cititi mai multe…»

Sal’tare
Continuam plimbareala. Ne-am trezit la pensiunea din Runcu cu sorele batand la geam si niste muncitori spargand la lemne. In prima faza am crezut ca am gresi camera seara, insa ne-am linistit caci erau muncitori de la pensiune. Micul dejun rapid si alergam catre Cheile Sohodolului, pe care le vazusem seara, dar eu vroiam sa incerc si ceva alpinism. Sigur ca incredere era insa s-a dimnuat dupa ce am vazut ca nu “mamami tine nici bratul”, dar mai ales psihicul. Acum am inteles cat insemna un coechipier. Asa ca am incercat si eu cate o jumatate de traseu si mi-am promis ca tre; sa am reapuc de antrenament, ca sunt praf. Dupa care sesiune de poze la chei si o mica balaureala pe sus ca sa vedem privelistea. Undeva la ora 11, hopa sus la volanul Niculinei si ii dam bice. Prima oprire, o bisericutza de lemn superba, chiar langa sosea, biserica Sh Gheorghe, apartinand de comuna Pestisani, satul Francesti, incputa in 1819 si terminata in 1823. Prin acoperisul de sindrila si forma imi aduce aminte de Maramures. Aici un om a stat si nee-a prezentat si nite istorioare interesante. Placuti oamenii locului! Insa nu stam mult pentru ca avem in gand Tismana. Superba manastirea si superbe si locurile de cazare construite pentru cei care vin sa o viziteze. Parea tot locul rupt dintr-un canton elvetian. Iar biserica nu este degeaba atat de laudata peste tot! Si parca florile inflorisera pentru noi. Am vazut si o impresionanta colectie de cactusi care te cuceresc pe loc! Iar asezarea ei sus pe “deal” o face un fel de cetate medievala. Sigur a fost probabil si faptul ca noi am vizitat-o intr-o zi de marti. Probabil in week-end acolo e un fel de balci si o harmalaie de nedescris! Insa recunosc ca mi-a lasat o impresie puternica. Desi foamea ne incerca pe amandoi, am zis ca rabdam pan’ la Baia de Arama, unde poate gasim vreun local mai frumusel si sa stam linistiti la masa. Asa ca hai BRRR din nou cu Niculina cea mica si motorizata la drum. Am oprit un pic si la monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Pades. Acu mi-am zis: FRATE OLTENIA DACA AR STI SA ISI FACA UN INDRUMAR CU TOATE LOCURILE ASTEA ISTORICE, CRED CA AR AVEA MUUULT MAI MULTI TURISTI, INSA UITE CA LENEA E MARE SI NU PREA II INTERESEAZA PE OAMENI! Nu de alta dar imi amintesc iar de Maramurs si de acel indrumar care ave scrise ca “locuri turistice” cea mai lunga punte de lemn din Europa si un lac sulfuros. Ei bine locurile nu aveau nimik special in ele, insa tu ac turist te simteai bine cand ajungeai la ele. Asa ca mai fratilor care va ocupati de turism descoperiti toate aceste locuri frumoase, ca e pacat de ele.
Gata am zburat si de aici. Baia de Arama! Am papat rapid cate o ciorba si un felu’ 2, insa nu va sfatuim si pe voi. De ce? Pai restaurantele de pe aci par rupte de undeva de la tara. Insa uitre ca noi nu am reusit sa ajungem si la Ponoare. Dar pe voi cei care treceti pe acolo va sfatuim sa nu ratati locul. Si cine stie poate veti gasi o servire mai buna pe acolo si poate si mancaruri mai bune.
Si continuam. Drumul Baia – Herculane e superb, daca il gasesti liber si ai chef sa “ii dai in goarna masinii”. Io recunosc, ca l-am gasit marti seara pustiu si am dat “goana”. Insa vorba unui prieten. Daca gaseam vreo coloana de camioane, o “cam rupeam in fericire”. Nu e foarte bun, pentru cei cum mila de suspensii, insa e antrenant pentru ca are extrem de multe curbe, iar pasagerul(ii) au ce vedea si ei. Pastelurile intalnite pe Valea Cernei te cam lasa mut! Daca ai ajuns devreme in Herculane, te poti opri rapid la Strandul celor 7 izvoare (sunt si 7 izvoare calde , dar si izvoare reci). Noi nu am fost dar asa am citit pe o harta gasita prin Herculane. Cu siguranta cel mai cautat e cel cu apele termale! Si gata cu ziua asta… Ne-am retras la pensiunea Roua de Munte. Superb locul si cand o sa am mai mlt timp promit sa va zic mai pe larg despre pensiune si despre cei doi soti care au grija de ea!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Ieri am inceput poveste astfel! Asa ca azi continuam sa ne plimbarim!
Aseara am ramas la Polovragi si la Pestera care e la inceputul Transalpinei. De acolo, iata-i pe prea tinerii insuratei alergand-o pe biata Niculina asi cele 4 roti mititele ale ei la Pestera Muierilor. Peste tot veti vedea, daca veti merge acolo scris “PESTERA MUIERII”. Si probabil niste unii smecheri au contractat lucrarea de realizare a acestor pancarte, au primit numele, au facut calculul pentru o anumita lungime si dupa aia s-au mai gandit ei sa traga o teapa si sa le faca mai scurte. Si cum tot numele nu intra, au zis sa il schimbe. De ce atat suparare pe capul meu? Pentru ca nu exista o legenda legata de o singura femeie gasita pe aici, ci numele vine de la faptul ca in perioada navalirii turcilor aici isi ascundeau romanii nevestele, ca sa nu fie pangarite de navalitori. Da ce sa le faci rumanilor hotarati sa se capatuiasca.
Sincer sa fiu la fata locului chiar este impresionanta pentru o pestera organizata si electrificata. Si e pentru prima oara cand am vazut lilieci atarnati de tavan! Super-fain! Si daca va tenteaza vreun uikend de relaxare, am vazut ca sunt in zona destule pensiuni, iar zona e perfecta pentru relaxare.
(N.B. Uite aici un site de prezentare!)
Seara se apropie usor usor si cei doi ii dau bice, ca au chef sa vada si Tg Jiu pe lumina. Si ca sa o citez pe mandra-mea, chiar cochet si curatel oraselul. Ca o fetitza de clasa intai, foarte corect aranjata pentru prima zi de scoala. Sigur ca manda-mea il vede acum dupa ce vreo 6-7 ani a fost mare panarama in legatura cu renovarea operelor brancusioene. Insa acu ce sa mai zic. E bine ca macar in al doispelea ceas s-a rezolvat si ca acum parcul cu Poarta sarutului si Masa Tacerii chiar arata chiar foarte bine. Iar faleza Jiului ce strabate oraselul nu se lasa mai prejos. Insa gata cu visarea, aruncam o ultima privire si ne indretam vijeliosi catre comuna Runcu si cheile Sohodolului, unde vom innopta. Vazute nosptea par inspaimantatoare. Dar te si atrag aceste chei ca un magnet sau poate sunt eu prea subiectiv! Insa in acesti 2 kilometri de chei nu prea te poti abtine sa nu zici de vreo cateva ori bune OAUUUU! Sigur ca tare m-ar tenta sa ma bag sa fac drumul de aici si pana la campul lui Neag, fie cu o masina de teren sau fie cu o bicicleta. Insa pana atunci mai vedem! Aaa era sa uit pentru mine acest loc este unul de suflet si datorita faptului ca aici sunt faorte multe trasee noi de alpinism (vreo 74) si foarte accesibile. Plus ca aici am participat si eu la un concurs de catzarare!
Cam atat! Aici se termina prima zi de plimbareala cu aroma de “luna de miere”!
Andrei…
KIP IN TACI