Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Da dragii mei, pe 1 Decembrie, eram in febra cumparaturilor prin Carrefour. Si la un moment dat o gagica statea cu ochii pe mine. Acu’ nu sunt eu prea increzator in “fortele” mele proprii, desi ma laud eu din cand in cand ca sunt Superman sau Super-gigolo in mistourile mele obisnuite de pe blog. Insa cand vine vorba de gagici, stiu ca nu sunt unu’ din cei dupa care se uita gagicile. Mai misto era faptul ca gagica tinea si de un carucior in care era un copil si se uita dupa barba’su. Deci era pericol totusi sa ma bag eu la agatat. Insa femeia nu ma slabea din ochi si imi si zambea. Ba frate si la un moment dat ma loveste “meteoritu” direct in moalele capului si incep sa ma cert eu cu mine:

BA idiotul pamantului, asta e Vivi Floricica, aia care scrie si pe Daily Cotcodac. Nu vrea sa te ia acasa pe post de “jucarie masculina”, ci vrea sa te salute, ca te-a recunoscut!

Asa ca am afisat si eu rapid un zambet si am dat fuga sa pup fata, sa nu creada ca’s speriat de bombe. Si am stat la taclale pret de un sfert de ora. Si l-am vazut si pe minunea de copil al lor. Bai daca nu l-am scuipat de l-am albit, ca sa nu il deochi. Are un zambet gagiu’ asta mic, de o sa dea pe spate toate gagicile, incepand cu varsta de 10 anisori sau poate chiar mai devreme. E un mascul bine de tot. Si aici l-a mostenit pe tasu’. Auleooo, am uitat sa va spun ca Vivi mi-a facut cunostinta si cu el. Misto si el. Baiat hotarat si sa speram ca o sa il mosteneasca minunea aia mica a lor.
Aaa, alta faza tare. Eu stiind-o pe Vivi “tovarasa” cu nebunii Cotcodaci, am avut intotdeauna impresia ca e clujeanca… Sigur stiam ca e nascuta in Oltenia, insa credeam ca masculu de langa ea e clujean si ca a luat-o acolo. Am ras si de faza asta destul de tare.
In rest sper sa o vad si alta data pe Vivi. Cine stie poate iesim odata, toti 4 cu minunile la plimbare prin vreun parc, ca tare faina e gagica si nu te plictisesti cu ea!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ceea ce urmeaza sunt de fapt trei idei pe care as fi vrut sa le pun in cate un articol, insa inspiratia imi joaca feste, timpul e putin si nu reusesc sub nici o forma sa le fac pe toate trei. Asa ca am zis sa le pun scurt intr-un saculet si sa vi le ofer asa ca un fel de “mic dejun pe fuga”. Si o sa incep in ordinea inversa a scrierii lor din titlu.

• Activitati – adica ce mai fac. Ca pe blog nu mai sunt prezent de vreo saptamana si unii m-au intrebat daca nu am emigrat cumva. Pai ce sa fac, sunt ocupat cu doua proiecte mari. Unul ar fi la job. Si desi inceputul nu parea deloc promitator, trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa. A fost un fel de “pofta vine mancand”. Sper sa nu ma paraseasca placerea de alucra la acest proiect pana la final, pentru ca e superb sa nu te simti “presat” de munca sau de dead-line-uri si sa le simti doar cape niste provocari. Asa cum erau in copilarie activitatile gen:

  PUNEM PARIU CA NU POTI SA … !

  A doua e legata de on-line si de un blog de chestii utile pe care vreau sa il cresc. Doar ca momentan (dupa cum spuneam si mai sus) lipseste timpul si lipseste o tema frumoasa pentru acea pagina! Insa sper ca pana la inceputul iernii sa il pun pe picioare si sa am ce va arata. Momentan el este doar o colectie de texte cu care sa incep activitatea, puse pe blogspot – MAGAZIN UTIL. Cam astea sunt activitatile!

• Bicicleta – Ei bine sunt fericit ca vara asta chiar mi-am chinuit tzoacla si fizicul si in mai bine de 2 treimi din zilele de serviciu am mers cu ea. Pai si ce atata fericire pe capul tau? Pentru ca in perioada sarcinii Liviei si pana pe la 8-9 luni ale lui Matei nu m-am suit pe bicicleta de frica unor eventuale raceli pe care le puteau lua di ei. Insa placerea pentru miscare si activitate fizica m-a facut sa ma reintorc la Mitza mea cea cu doua roti. Si trebuie sa recunosc ca sunt impresionat de numarul tot mai mare al bicicletelor si biciclistilor. Si exemplul cel mai clar e la mine la job. Anul trecut eram 2 sau 3 biciclete intr-un colectiv de 25-30 de oameni, iar anul asta sunt deja 7 biciclete si 5 biciclisti care vin zi de zi cu ele. E frumos si sper ca numarul lor sa se inmulteasca si mai mult si sper sa vad din ce in ce mai multe rasteluri aparand. Si desi nervii sunt multi si nesimtitii si de o parte si de cealalata a baricadei (adica sunt si soferi nesimtiti, dar si biciclisti nesimtiti), sa stiti ca un pic de schimbare in perceptia lor s-a schimbat. Adica biciclistii au inteles ca nu au cum sa isi ia si ei o bucata de sosea, pentru ca abia ajunge pentru masini. Iar soferii au inteles, ca o frana pusa si un “POFTITI VA ROG!” oferit unui biciclist, inseamna de multe ori o masina in minus pe sosea, deci un trafic un pic mai liber. Stiu ca o sa imi spuneti ca visez, insa e adevarat. V-o spune un biciclist care a ramas impresionat de cate un gest din asta facut o data sau de doua ori pe saptamana. Si mai stiu ca nu se face primavara doar c’o floare, insa cred ca asta poate fi un inceput. Doar ma stiti ca sunt un optimist incurabil, nu?
• De partea a treia a titlului, pasiuni nu mai e nevoie sa vorbesc, pentru ca deja le-ati intalnit deja printre randuri, inca de la inceputul textului!

Andrei
KIP IN TACI

Surse foto: Newschannel.ro & Colegiulnegruzzi.ro

Sal’tare
Azi vreau sa va povestesc cum se intampla la mine “scrierea” articolelor. E (daca vreti!) ca atunci cand faci dragoste!

• Incep cu o “cina” romatica, tradusa prin cautarea si/sau documentarea subiectului. Si daca vorbim despre Jurnal de tatic sau Jurnal de Romania, “cina” dureaza cam mult, cand subiectele sunt mai ample. Rade mandra-mea de mine mereu cand scriu articole de genul asta, spunand ca “sunt cam infometat”
• Dupa care trec la desert si “un pahar de lichid digestiv”. Adica incep sa concep o schema in care sa pun informatiile sau linkurile gasite! Nu e intotdeauna usor… asa cum nici prajiturile si nici vinurile nu sunt intotdeauna “usoare”
• Si uite ca am trecut si de desert si de “digestiv” si creste in mine “dorinta de sex“. Asa ca incep sa-mi “dezbrac” mandra, pentru placerile carnale, pentru sexul nebun. Adica incep sa scriu textu ma, perversilor, nu va mai uitati asa stramb la mine! Si intru intr-un fel de “transa”, sunt la preludiu. Ma trec fiori si parca sunt parte a actiunii despre care scriu. De exemplu daca scriu despre munte, parca aud vantul sus pe crestele muntilor sau daca scriu despre Matei, parca il simt cum se joaca cu nasturii mei de la camasa sau cum ma trage de nas (De aici si comparatia (recunosc un pic fortata), cu nenea Jules Verne! Pentru ca se spune, ca atunci cand scria despre Polul Nord in mijlocul verii, atat de tare se transpunea in actiunea aceea, incat statea imbracat cu pulover si caciula in cap!)
• Si asa cum se intampla si cand faci dragoste, la unele texte “orgasmul” tine mai mult sau mai putin. Orgasmul e punctul culminant. E acea chestie pe care dupa ce o citesti tu “mai draga cititorule” si zici:
  

  BA, FI’R'AS “ALBASTRU”

  sau

  SA-MI BAG (ce ai tu la indemana), DACA MA GANDEAM LA FAZA ASTA! s.a.m.d.

• Dupa care evident vine postludiul sau “tigara de dupa”. Adica un fel de MORALA, cum e la fabula sau un gand si o idee vis-a-vis de “tot actul artistic”. Cum faci si la SEX
  

  “Ti-a placut draga noua schema de am incercat-o si crema cu care ti-am facut masajul? Asa-i ca nu te asteptai?” “Da IUBI ai fost magistral asta seara!”

Cam asa e la mine cu scrisul. Acu’ sa vedem cati dintre cei care cititi, imi veti spune ca sunt “un pic obsedat”, daca nu chiar “un pic mai mult”! Sau poate ca “artistului” din mine ii va fi scuzata “obsesia”, prin frumusetea tabloului “pictat” mai sus! WILL SEE!
(Sursele imaginilor Poeziile Andreei & Alina Stanciu)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Bag seama ca ritmul de viata din ultimul timp mi-a cam furat spiritul e observatie si nu mi-am dat seama cand a trecut pe langa mine o leapsa de la Roxanica. Asa ca imi pun acum cenusa in cap, imi cer iertare si purced la a raspunde acelor frumoase intrebari:

Cat timp din viata personala expui scriind un blog?

Imi aduc aminte ca la inceput aveam postari din alea funny sau cu povestiri despre munte sau pe teme sociale de cate 1000-1500 de cuvinte care imi luau de la 2 pana pe la 4 ore. Si dupa aia vreo 2 zile tot mai intram sa mai schimb sau sa mai rectific cate ceva la ele, pret de o ora pe zi. Insa in principiu acum incerc sa reduc “ostilitatile” la o ora, maxim o oara si jumatate, pentru ca sunt multe de facut: job, familie si altele.

Cu ce iti dauneaza blogul?

De daunat nu pot sa spun ca imi dauneaza. Doar ca din cand in cand ma intristeaza faptul ca unii nu pot vedea dincolo de varful nasului sau ca nu pot intelege ca LIBERTATEA lor nu se termina acolo unde vor muschii lor, ci acolo unde incepe spatiul “intim” al celuilalt.

Cu ce te ajuta blogul?

Experienta de viata, socializare, premii, sanse… si sper eu ca viitorul sa imi ofere si alte surprize placute!

Ce reactii permiti?

Tot ce se afla in limita bunului simt.
Cer iertare fata draga si cu prima ocazie cand ne vdm dau o berica!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare

• Iote cum un twit intamplator vazut de dimineata la Zoso, m-a facut fan al unei fete care scrie tare fain. Raluca Hritcu e numele ei si m-a cucerit in priam faza cu aceasta minune de text:

  El a zis aşa: Marea greşeală pe care o fac dascălii în educaţia tinerilor e că le spun adesea- Uitaţi-vă bine în stânga şi în dreapta voastră. Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Majoritatea însă vor rămâne mediocri. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul.
  Adevărul este însă altul. Lor trebuie să le fie spus: Uitaţi-vă bine în oglindă! Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul

  Intreaga postare o gasiti aici – Cu cine concurezi!
  Dupa care ca un copil care a descoperit un sipet interzis, am “sapat” mai adanc. Si uite ca tot cu gandul la ace Olanda vazuta acum 5 ani am intrat si am citit si vreo 5 din textele din categoria Olanda. Si dupa aceea m-am intrebat:

  MA DA’ DE UNDE STIE FATA ASTA SA SCRIEA SA FRUMOS? CE O FACE SI CU CE SE OCUPA EA? Si am aflat! Sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie! La mine si-a facut de azi loc in READER!

Asaaa! Acu sa treceam la nenea. Insa inaite o sa va spun o poveste. Eram prin facultate cand am auzit prima oara de “merchandiser” si am tras concluzia ca ala e jobu’ prin care respectivul se duce si pune marfa pe rafturi. La vremea respectiva imi spuneam:

Mare job frate! Auzi aranjator de marfa!

Sigur ca reactia era corecta in conditiile in care dadusem numa’ peste petarde de agenti care faceau merchandising. Dupa care uite ca citind pe net sau in diverse carti de management / marketing a aflat ca aranjarea asta e aproape o “stiinta” – FMCG. Asa ca mi-am schimbat usor, usor parerea despre acest tip de job. Iar mai nou l-am gasit pe Facebook pe Ionut Ciobanu si blogul lui TriConsultance. Ma suna interesant tot ce scrie el acolo. Dar ce imi place cel mai mult e faptul ca pot descoperi capcane in care sa nu cad, pentru ca piata e plina de asa ceva acum!

P.S. Desi pare, acesta nu este un post platit. Mi s-a facut doar dor de mai umbla prin blogosfera!
(Sursele imaginilor Simplul Gand si WikiSpaces)
Andrei
KIP IN TACI