Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Fratilor nu am murit, insa viata mea a devenit din ce in ce mai agitata. Si o sa va dau un raport al intamplarilor superbe care mi se intampla:

• In primul rand am avut mare bucurie saptamana trecuta cand am aflat ca Matei va avea un fratior. DA dragii mei, al doilea bebe e tot baietel. Daca ar fi sa ne intrebi sufletele noastre (al meu si al mandrii) cred ca v-ar fi spus ca doreau o fetita, pentru ca ne doream acea dragoste “lipicioasa” a fetelor care se lipeste de parinti. Daca insa ne intrebai rationalul, gandindu-ne la Matei, vroiam sa fie baietel, pentru ca noua ni se pare ca alta este apropierea de la adolescenta incolo intre frati sau surori, decat intre un frate si o sora. Sau poate e doar influenta faptului ca amandoi venim din astfel de “perechi” sau din cauza ca avem langa noi mai multe astfel de “perechi”? E foarte posibil
• Faptul ca sunt blogger de 4 ani pe aici mi-a adus pe cap responsabilitatea scrierii in 3 directii. Una din care si ies ceva banuti (foarte subtire momentan, ca piata momentan e un pic “lovita”), una de suflet, care sper sa creasca si sa imi fie o buna carte de vizita si una ideologica. Nu va dau “adresele” exacte momentan, pentru ca nu imi plac nici unul cum arata si sunt inca in cautari de identitate si cautare de “hainute” frumoase pentru fiecare din ele, ca nu imi place sa va prezint niste “copilasi” urat imbracati
• Aaa si apropo de faptul ca sunt de 4 ani blogger, mare bucurie am avut zilele trecute cand echipa faina de la VERZE.RO mi-au dedicat acest frumos articol cu laude la care am rosit tare, la care le-am si multumit in comentarii si pe FACEBOOK si vreau sa le MULTUMESC si aici. Si asa cum spuneam si acolo, desi am inceput sa scriu de la rar la foarte rar in ultimul timp, sper sa nu ma las de acest obicei frumos, pentru ca BLOGOSFERA si reactiile intalnite in ultimii 4 ani pe aici mi-au facut catev bucurii mari, mi-au adus cativa prieteni tare frumosi si n-as vrea ca aceste lucruri sa devina amintiri intr-un jurnal, ci sa insemne IZVORUL… unui “rau de bucurii”
• La job treaba e gramada, insa nu ma plang pentru ca e interesant, desi e cateodata foarte stresant. Iar viitorul imi pregateste (dupa cum am auzit din surse sigure), niste chestii noi, mai mult decat provocatoare
• Iar distractiile la noi inca sunt “taierile de motz”, botezurile si nuntile. Speram sa revenim la petreceri, zile de nastere, onomastici si plimbari pe la munte!

Cam atat de pe frontul agitat al Artistului. Si va salut ca de obicei:
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Ieri am fost sa mai vedem o gradinita pentru la anul cand va veni timpul sa se duca la gradinita Matei. Impropriu spus “gradinita”, pentru ca la 2 anisori, locul acela se numeste mai degraba cresa. Insa gradinitele particulare de acum sunt o combinatie perfecta intre acestea doua. Dar sa revin la subiectul din titlu… DE CE?

Pentru ca el acum este dornic sa vada copii, sa se joace cu ei, sa interactioneze, sa incerce si sa experimenteze. Si mamaia sau tataia, oricat de deschisi ar fi, cu siguranta au si ei frustrarile lor, au si ei problemele lor sau au si ei necazurile lor si fara sa isi dea seama, le transmit la un moment dat, mai ales ca un copil nu e un sfant si trebuie sa ai tone de rabdare cu el. Plus ca nu toti suntem profesori si cu un minim de studii legate de psihologia infantila. Asa ca daca el acum are chef sa vada si sa invete toate lucrurile astea, de ce sa nu i le ofer.

• II FUR COPILARIA? Mie teama ca daca va sta acasa si va avea grija chiar si mamaica lui de el, si-o va fura de multe ori. Pentru ca mamaica lui mai mult de jumatate din zi va avea treburi gospodaresti si dupa aceea nu stiu cat chef va avea de el. In schimb, dupa ce el vine de la gradinita, orele acelea pana la somnic, fie ca sunt 6 sau 4 sau doar 2, acelea vor fi numa’ pentru noi trei. Si copilul va simti apropierea cu noi doi. Pentru ca va exista “dor” si de o parte si de cealalta. Va exista o sete de dragoste si in acelasi timp o dorinta de a imparti dragoste si de o parte si de cealalta a baricadei numita realatia PARINTE – COPIL.
• DA NU E CAM DEVREME SA INCEAPA CU “LECTII”? Fratilor, la gradinita nu se dau lectii. Doar la grupa pregatitoare fac ei niste bastonase, insa pana acolo ei simt toate activitatile ca un joc.Si le place si vor sa incerce de toate si vor sa le incerce pe toate. Plus ca la foarte multe dintre gradinitele la care am fost se ofera ca activitate optionala INNOTUL. Si stiti ca eu am un fix cu acest sport si v-am spus si aici si pe magazin util despre el. Asa ca daca momentan e topit dupa “balaceala”, de ce sa nu profitam? De ce sa asteptam pana cand creste mai mare? Ca sa ne trezim ca la un moment dat, din nu stiu ce intamplare i s-a facut frica de apa si ca nu mai vrea nici in ruptul capului sa auda de ea? Eee, uite ca nu vrem asta. Plus ca toti vecinii mei, care au copii mititei si care i-au dus la innot, mi-au spus ca efectul este unul mai mult decat benefic si fizic si psihic. Asa ca n-am de ce sa ii fur o sansa. E pacat de talentul lui de balacitor.
  Aaa si sa nu uit, probabil cel mai important factor al deciziei de a-l duce la gradinita este cel SOCIAL sau de SOCIALIZARE. Altfel relationeaza un copil invatat cu oamenii si copii, decat unu’ tinut “in poala masii” sau intr-o “bula protectoare”!

Sau oare suntem noi prea grabiti? Eu zic ca suntem doar dornici sa ii oferim un viitor fain!
Andrei
KIP IN TACI

Sursa foto : Evenimentul Zilei

Sal’tare
Daniela a luat ultimele lepse primite si le-a oferit cu mare drag tuturor ce lor care ii stau in blogroll. Si cum sunt unul din ei, o sa ma servesc si eu cu unele din intrebarile acelea:
1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?
Andrei, 31
2. Ai porecle? Care?
Artistu, Pitic, Speedy
3. O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac muuult.
Melodia trista… Tatiana Stepa – Copaci fara padure
Melodia perfecta… Savoy iscalitura de lumina
Cele 3 care imi plac muuult de tot – Tudor Gheorghe – La margine de imperii, Toto Cutugno – Serenata, Valeriu Sterian – Antirazboinica
4. Ai animal de casa? Care?
Da! Pisoiul Luca.
5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Adventure in Giulesti City Land
6. Primul citat care iti vine in minte. Nu trisa, fara Google!
CARPE DIEM (Traieste clipa!)
7. Desenul animat preferat din copilarie.
Tom & Jerry (si acum cand se uita Matei din cand in cand, raman mai rau ca el cu ochii la desenele acestea)
8. Iti place inghetata?
Dap, dar nu des. Odata pe luna, cea de capsuni!
9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Nope, sunt chiar multumit de el. Sigur de multe ori ma intrebam in copilarie cum ar fi sa ma cheme Gheorghe sau Vasile, dar mi-a trecut! ))
10. Zi-mi un banc!
> 5- Un om a intrat intr-un bar si a cerut o bere.
> “sigur domnule,
> un cent!” a zis barmanul. “Doar 1 cent??!?!?!
> A intrebat clientul.
> “Si cat costa o friptura mare si gustoasa si o
>
sticla cu vin?” “Cinci centi! ”
> spuse barmanul. “Cinci centi?!?!?!”
> “Unde e patronul acestui local?”
> intreba clientul. “Sus cu nevasta-mea!” zise
> barmanul. “Ce naiba face sus cu
> nevasta-ta?” intreba clientul, iar barmanul raspunse:
> “Acelasi lucru pe care il fac
> eu cu afacerea lui , aici jos in bar!”
***
Cam atat. De restul intrebarilor nu ma mai pot ocupa, ca am niste treburi neterminate care ma cam alearga. Mersi Daniela!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Nu am mai scris de mult despre “minunea” nostra numita Matei. Asa ca daca tot stau in batatura, Duminica dimineata, admirand porumbeii cum zboara pe deasupra, am zis sa fac bine si sa imi misc fizicul pana la calculator si sa va mai spun cate ceva, pentru ca multi dintre voi m-ati intrebat pe Facebook si Twitter cum mai e si (mai ales) daca am poze de la mare

• Si o sa incep cu capitolul “Cum mai este!”. Pai e greu de vreo saptamana, ca ne apar caninii si noaptea, ne cam smiorcaim destul de tare si tot din cauza lor ne trezim cu totii pe la orele 5 dimineata, fata de 6.30 inainte
• Am inceput sa “rupem” un fel de cuvinte. De exemplu clanta usii e CACA (spus lung). Apoi daca il intreaba oricine din curte une de tata, arata spre mine. Nu va imaginati ce bucurie am avut in suflet cand s-a intamplat prima oara
• Recunoaste parte din jucarii (mingea, lopatica si ciocanul) si le aduce atunci cand i le cerem. Ba mai mult! In ultimul timp, seara, am incercat sa gasim grupuri de copii. fie pe strada nostra, fie pe cele din apropiere si a reusit sa relationeze cu ei. Imparte jucarii! Ceea ce e o mare victorie. Pana acum nu dadea drumul la jucarii, nici daca il frigeau la manutza
• A invatat ideea de plecare si ii place la nebunie. Asa ca daca ne vede ca ne imbracam cu alt tricou sau daca o vede pe mandra-mea facand un bagaj, e deja la usa, Daca nu chiar la poarta, batand in ea in semn de plecare. Nu va spun ca dimineata, plec pe alta usa si ii atrage toata lumea atentia cu tot felul de jucarii, ca a facut bunica-sau greseala sa ma conduca pana la poarta cu el in brate intr-o dimineata si nu l-au mai putut potoli din plans vreo ora. Vroia sa plece neaparat dupa mine
• Tot odata cu cresterea a inceput sa nu mai aibe chef de papa. Trebuie un intreg circ si un sac cu jucarii aruncate si plimbate, o gramada de mascarii facute la mesele de dimineata si la pranz. Fructele de dupa amiaza si cerealele de seara in schimb le mananca destul de OK
• La mare i-a placut in apa ceva de speriat. Nu vedeai balacitor mai mare ca el. Se minuna lumea cand vedea “broscuta” balacind apa si razand zgomotos, ceva de speria. Nu va mai spun de cat de fericit era cand a vazut intinderea aia cu nisip. De fericire, in prima zi de plaja isi lua si isi punea si in cap nisip
• La mare (dupa cum v-am spus atunci) am fost la Mangalia. Si intr-o zi am zis ca tre’ sa vizitam si Herghelia Mangalia, celebra pentru faptul ca are cei mai multi “pur sange arabi” din sud-estul Europei. Insa chiar si cu acest “atribut” nu mai este ce era odata si e pacat. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod din Jurnal de Romania. Ce vroiam sa va spun este faptul ca de cand a vazut toti acei caluti adunati acolo, a inteles ca acela e un cal si de fiecare data cand apare cate unul la TV arata cu degetul, parca zicand UITE MAMI, CALUL! Evident ca iar iti vine sa il papi cu tot cu scutec plin

Gata nu va mai plictisesc cu cuvinte, va ofer si poze, cu mici comentarii “facute de Matei la ele” si un filmulet dintr-o plimbare facuta seara pe unul din digurile din Mangalia. Matei preia legatura…

• Mersi tati. Am preluat-o si incep prezentarile. (Aplauze va rog, ca sunt deja o vedeta! )
  Doi barbati si jumatate va saluta de la Mangalia (nu-i asa ca suna a vedere din 1984, trimisa de bunicii nostrii? ))))
  
• Io si mami mea. Cum ma tine mami asa in brate, parca sunt intr-un tron – Ar suna bine Matei printul din Giulesti? Sau parca sunt tigan uraltor de manele? Voi ce ziceti?
  
• Eee, deja sunt in elementul meu. Acest zambet a facut praf o gramada de gagici pe plaja. A zis tati ca daca dati si voi ceva (nu mult – una sau doua sute de euro) ma inchiriaza pe post de “agatator de gagici”, pentru cei mai putin norocosi! Si la valoarea mea, sa stiti ca banii sunt putini. Asa ca grabiti-va – E PROMOTIEEE! ))))))))
  
• Sa se noteze! Eu am vrut sa port papuci pe plaja, dar parintii astia ai mei aiuriti mi-au luat papuceii prea mari. Deci in concluzie sunt fericit ca pot sa ma joc in nisip in picioarele goale
  
• Voi ati auzit de Atlas? Ei bine sa stiti ca era mic copil, cand tinea cerul in spate. Ala e usor de tinut, ca are nori pufosi si usori. Uite-ma pe mine aici tinand tavanul pesterii Limanu! EEE, ZICETI VOI CA NU SUNT EU MAI TARE!
  
• Aici ii explicam lu’ tati, ca pestera are 4 km si ca e una din cele mai lungi din Europa de est. Nu cred ca a inteles el prea mare lucru. Noroc cu internetul asta si cu GOOGLE-ul, ca altfel nu ar mai stii el nimic!
  
• Aici sunt in geamia musulmana, nu la vreo tribuna oficiala. Insa mi-a placut garduletul asta si mi-am imaginat ca sunt la tribuna Parlamentului. Nu-i asa ca imi sta bine. Sigur nu am burta destul de mare si nici gusa, da’ cine stie, poate pana cresc eu mare se vor mai schimba si Parlamentarii!
  
• Sa se noteze SUNT ECOLOGIST (daca se indoia cineva de acest fapt!)
  
• Aici pozam la Adamclisi pentru o casa de moda. Hai ca sunt fotogenic rau de tot! Va anunt eu pe blog la tati cand am sesiune de autografe. Insa mai dureaza putin, ca sunt in turneu! )))))))
  
• Mda! Cred ca aici am gasit urma calului lui Traian cand a cucerit Dacia. Cum ce fel de urma? Pai de acolo dintre pietrele alea doua miroase a balega. Nu e asta o dovada clara ca Traian si calul lui au trecut pe aici? )))
  

Va pup si ne vedem cand ne intalnim!
P.S. Oooops, era sa uit de filmuletz!

Sper ca v-a placut cum a comentat Matei pozele!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Baaau, v-am prins mititeilor! Credeati ca am fugit in lume si ca am uitat si de blog si de voi. Ei bine nu s-a intamplat inca lucrul acesta. Sunt doar ocupat cu bebe, cu un nou proiect la care lucrez cu frate-meu, cu necazurile, cu vara, cu vacantele si altele. Insa hai sa nu vi le arunc asa fara sa va explic mai pe larg.

• Ocupat cu bebe, pentru ca madrul nostru fecioras a inceput sa mearga in picioruse bine de tot. De fapt acum a invatat deja sa alerge prin curte sau prin parculet si e la momentul la care vrea sa incerce de toate. Asa ca nu mare imi este mirarea sa il vad ca baga manuta prin diverse gaurele pline cu apa sau vrea sa bage in gurita nisip sau obiecte pe care le gaseste pe jos. Probabil e curios sa vada ce gust au. Insa nu va spun mai multe, pentru ca am cateva povesti interesante si un filmulet cu Mateiutzul nostru murdar din cap pana’n picioare de noroi, de iti e mai mare dragul de el, pe care vi le voi spune si arata intr-o noua fila din Jurnal de tatic maine sau poimaine
• Proiectul de care va vorbeam ese un blog cu chestii utile. Momentan suntem in tatonari si scriem de antrenament. De ce zic “de antrenament”? Pentru ca nu poti incepe niciodata un proiect la care sa poti spune ca stii clar cum sa scrii si ce sa scrii. Asa ca inceputul e rezervat intotdeauna tatonarilor si incercarilor. Si noi facem acum acest lucru. NU va spun inca despre proiect, pentru ca vrem sa facem un trsxt fain de prezentare pe care sa il punem in mai multe locuri. Adica vrem sa incercam un soi de mini-campanie de promovare. Vom vedea daca si cum ne va reusi! “Wish us luck!”
• Necazuri – in ultimul timp, odata cu venirea pe lume a lui Matei, am avut parte mereu de bucurii, de vesti faine si frumoase si parca uitasem de unele “parti bolnave” ale societatii in care traim. Ei bine uite ca saptamana trecuta am dat fata in fata cu ea. O mai veche amica din copilarie, de care auzisem ca a fugit de acasa si ca nu traia chiar o viata “ortodoxa”, a venit acasa avand vreo 35 de kg si fiind dependenta de droguri la seringa. Si fata are 27 de ani, iar viitorul ei sigur nu e unul deloc roz. Ei bine in momente ca acestea imi dau seama cat de usor putem trece la extremisme, tu ca parinte al unui astfel de copil sau tu ca prieten al unui om care s-a apucat sa “guste” din “moartea alba”. Si tot in astfel de momente iti dai seama cat de tampiti si labili psihic sunt unii dintre noi, gasind drept evadare starea euforica data de alcool sau droguri
• Gata cu partea trista. Hai sa nu cadem inca de Luni in pesimism. Si va spun ca noi ne gandim tare de tot la mare si la intalnirea lui Matei cu ea. Probabil undeva prin luna august o s’o vedem la Mangalia, pentru ca mi place mie linistea orasului si mi se pare locatia perfecta pentru o familie cu un bebe de un anisor. Plus ca valurile acolo nu sunt niciodata mari, pentru ca exista acele diguri care inchid marea ca intr-un fel de estuaruri. Si cu ocazia asta cred ca vom merge intr-o zi sa vedem si ce mare panarama a ajuns Vama Veche si sper sa reusim sa ajunge si la delfinariu, desi nu stiu daca Matei va intelege exact care-i treaba cu delfinii aceia. Vedem! Voi pe unde va petreceti vacantele?
• In rest speram sa ajunge si vreo patru zile pe la munte si sper ca lenea de vara sa nu ma faca sa las si proiectul de care va vorbeam mai sus si blogul aici de fata in uitare. Saptamana usoara si vara faina va urez!

(Sursa imaginii Waiting 4 memories)
Andrei
KIP IN TACI