Candva demult, printr-un Noiembrie, ca un fel de „deschidere” la sezonul sarbatorilor in care se tot aud colindele superbe cantate de el. Feri facea acest text frumos despre cantece mai putin cunoscute ale lui.
De unde pana unde stiu eu despre aceste cantece?
Ei bine eram mic si parintii mei se uitau fermecati la cenaclul Flacara si la toate acele minuni FOLK si eu (desi eram mititel) am in amintirile mele toate acele versuri superbe. E posibil sa fie si faptul ca sufletul meu e deschis spre un tip de muzica partial ludica, asa cum este in fond si la urma urmei Folkul.
Folk la adolescenta…
Dupa Revolutie am stat sa vad la emisunea lui Paunescu de la Antena 1, cu filmul intreg al Cenaclului Flacara (atunci cand s-a dat prima data pe TV). Era ca un el de completare a acelor nopti fermecate, de la inceputurile festivalului OM BUN. Imi aduc si acum aminte ca ne prindea 1 – 2 noaptea, fara sonorizare. Baietii de la sunet terminau programul, dar noua ne placea sa ii ascultam acapella pe Valeriu Sterian, Bodolan si altii. Era SUPERB in adevaratul sens al cuvantului!
Dar sa ne intoarcem la Povestea din titlu. Hai sa il descoperim pe Hrusca si altfel decat cu Leru-i ler si Florile Dalbe. Hai sa il cautam la melodiile sale de pe viniluri si pe care de multe ori acum le tot auzim cantate la cabane de muntzomanii temerari care nu se sfiesc sa care legata de rucsac si o chitara pentru a face seara la foc de tabara din una frumoasa, una Minunata:
Melodia care imi suna mereu in cap atunci cand spun Fane Hrusca:
Si una de SUFLET ROMANESC:
Si dupa ce v-am deschis apetitul pt nea Hrusca si vechil lui melodii folk vechi, pun „Cireasa de pe tort” – URARE PENTRU INDRAGOSTITI –
Cam atat de la mine. Va astept cu mare drag si pe voi in comentarii cu „placerile voastre vinovate Folk”.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns